2 intrări
21 de definiții
din care- explicative (15)
- etimologice (1)
- specializate (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ujină sf [At: CLEMENS / V: oj~, (reg) hoj~, ojonă, ugi~, ujonă, urj~ / Pl: ~ni / E: slv оужина, srb ušina] (Reg) 1 Gustare între prânz și cină (mai ales vara, la câmp) Si: (reg) chindie (4), cina (10) mică. 2 Moment al zilei în a doua jumătate a timpului dintre amiază și seară Si: chindie (1), toacă, vecernie. 3 Loc pe cer unde ajunge soarele la ujină (2). 4 (Reg) Masa de prânz. 5 (Reg) Amiază (1).
UJINĂ s. f. v. ojină.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ujină f. Mold. pela ujină, pela toacă. V. ojină.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ujínă, ujinéz, V. ojină, ojinez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hojină sf vz ojină
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ogină[1] sf vz ujină
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ojină sf vz ujină
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ojonă[1] sf vz ujină
- Varianta de față este incorect tipărită în definiția principală: ojonă~ — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ugină sf vz ujină
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ujonă sf vz ujină
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
urjină sf vz ujină
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OJINĂ s. f. (Regional) Moment al zilei situat la jumătatea timpului dintre amiază și asfințit; gustare care se ia în acest moment al zilei. După ce să săturară boii, iar îi înjugară și arară pînă la ojină. RETEGANUL, P. V 22. – Variantă: ujină s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OJINĂ s. f. (Reg.) Moment al zilei situat la jumătatea timpului dintre amiază și asfințit; gustare care se ia în acest moment al zilei. – Bg., sb. užina.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
ojină (ujină) f. Mold. mâncare între gustare și cină. [Slav. UJINA].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ojínă și ujínă f., pl. ĭ și e (vsl. sîrb. bg. užina, rus. úzin, pol. južyna; ung. ozsonna, úzsonna). Ban. Trans. Mold. Cină pe la 4 ceasurĭ după amează. V. prînzișor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ojină (-ni), s. f. – (Mold., Trans.) Gustare. – Var. ujină. Sl. (sb., bg.) užina (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 226), cf. mag. ozsona. – Der. ojini (var. ujini), vb. (a lua o gustare).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ujină, ujini, (ujână, ojină), s.f. – (reg.) Masa servită către seară, între orele 16.00 – 17.00 (Bilțiu, 1990); gustare servită între prânz și cină, în zilele lungi de vară (Hotea, 2006); chindie (Bud, 1908): „Când o fo pă la ojină” (Țiplea, 1906: 416); „Joi sara pe la ujină” (Calendar, 1980: 118); „Când era pe la ujină” (Memoria, 2001: 5). – Din sl. užina, cf. magh. ozsona, srb. ušina (Șăineanu, Scriban, DER, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ujină, -i, (ujână), s.f. – Masa servită către seară, între orele 16.00 – 17.00 (Bilțiu 1990); gustare servită între prânz și cină, în zilele lungi de vară (Hotea 2006): „Joi sara pe la ujină” (Calendar 1980: 118); „Când era pe la ujină” (Memoria 2001: 5). – Din sl. užina, cf. magh. ozsona (DER).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ojină, ojine, s.f. (reg.) gustare la orele 4-5 după masă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ojină, s.f. – v. ujină („chindie”).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ojină, ojine, (ojână, ujină), s.f. – Chindie (Bud 1908): „Când o fo pă la ojină” (Țiplea 1906: 416). – Din sl. užina.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DAR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DER | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ojină, ojine / ojină, ojinisubstantiv feminin
- 1. Moment al zilei situat la jumătatea timpului dintre amiază și asfințit; gustare care se ia în acest moment al zilei. DLRLC DLRM
- După ce să săturară boii, iar îi înjugară și arară pînă la ojină. RETEGANUL, P. V 22. DLRLC
-
etimologie:
- užina DLRM