UITUCEÁLĂ, uituceli, s. f. Faptul de a uita; lipsă de memorie sau de atenție, nebăgare de seamă; p. ext. distracție, zăpăceală. – Uituc + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

UITUCEÁLĂ s. (rar) uitucenie, uitucie. (~ unui om.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

uituceálă s. f., g.-d. art. uitucélii; pl. uitucéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink