UITÚC, -Ă, uituci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care uită ușor, care are memorie slabă, uitător; p. ext. distrat, zăpăcit. – Uita + suf. -uc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

UITÚC ~că (~ci, ~ce) și substantival Care uită repede; care are memorie slabă. /a uita + suf. ~uc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

UITÚC adj. (rar) uităcios. (Om ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

uitúc adj. m., pl. uitúci; f. sg. uitúcă, pl. uitúce
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink