10 definiții pentru uitit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UITIT, -Ă, uitiți, -te, adj. (Reg.) Distrat, visător. – Cf. uita.

UITIT, -Ă, uitiți, -te, adj. (Reg.) Distrat, visător. – Cf. uita.

uitit1 sn [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / Pl: ? / E: ns cf uita] (Îvr) 1 Lipsă de atenție. 2 Nechibzuință.

uitit2, ~ă smf, a [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 83719 / Pl: ~iți, ~e / E: ns cf uita] (Mol) 1-2 Uituc (1-2). 3-4 Uitat2 (1-2). 5-6 Neatent. 7-8 Gânditor (1-2). 9-10 Dezorientat (2). 11-12 Surprins.

UITIT, -Ă, uitiți, -te, adj. Care uită ușor; uituc. Nu-nțăleg, soro, ce-am pățit de vro 20 de ani încoaci, sînt cam uitit. ALECSANDRI, T. I 343. ♦ Distrat, visător. Ilinca stă nemișcată pe prispă. Ochii ei cată uitiți înspre pădurea arămie care îmbracă dealul din față. VLAHUȚĂ, O. A. 350. Omul se uita spărios și uitit la Dan. EMINESCU, N. 62.

uĭtít (est) și uĭtúc (vest), adj. Care uĭtă lesne, distrat: om uĭtit. Subst. Ĭa un uĭtuc!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

uitit (reg.) adj. m., pl. uitiți; f. uitită, pl. uitite

uitit (reg.) adj. m., pl. uitiți; f. uitită, pl. uitite

uitit adj. m., pl. uitiți; f. sg. uitită, pl. uitite

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

UITIT adj. v. absent, distrat, neatent.

uitit adj. v. ABSENT. DISTRAT. NEATENT.

Intrare: uitit
uitit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uitit
  • uititul
  • uititu‑
  • uiti
  • uitita
plural
  • uitiți
  • uitiții
  • uitite
  • uititele
genitiv-dativ singular
  • uitit
  • uititului
  • uitite
  • uititei
plural
  • uitiți
  • uitiților
  • uitite
  • uititelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

uitit, uitiadjectiv

  • 1. regional Absent, distrat, neatent, visător. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ilinca stă nemișcată pe prispă. Ochii ei cată uitiți înspre pădurea arămie care îmbracă dealul din față. VLAHUȚĂ, O. A. 350. DLRLC
    • format_quote Omul se uita spărios și uitit la Dan. EMINESCU, N. 62. DLRLC
    • 1.1. Care uită ușor. DLRLC
      sinonime: uituc
      • format_quote Nu-nțăleg, soro, ce-am pățit de vro 20 de ani încoaci, sînt cam uitit. ALECSANDRI, T. I 343. DLRLC
etimologie:
  • cf. uita DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.