UITĂTÓR, -OÁRE, uitători, -oare, adj. (Rar) Uituc. ♦ Care face să uite, aducător de uitare. – Uita + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

UITĂTÓR s. v. privitor, spectator.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

uitătór adj. m., pl. uitătóri; f. sg. și pl. uitătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink