UIMEÁLĂ s. f. (Înv.) Faptul de a uimi; uluială, zăpăceală.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

UIMEÁLĂ s. v. minunare, stupefiere, surprindere, uimire, uluială, uluire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink