2 intrări
8 definiții
Explicative DEX
uimăcire sf [At: JIPESCU, O. 16 / Pl: ? / E: uimăci] (Rar) Zăpăceală.
uimăci vr [At: JIPESCU, ap. CADE / Pzi: ~ăcesc / E: ctm uimi + buimăci] (Reg) A se zăpăci.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
UIMĂCI (-ăcesc) vb. refl. A se buimăci, a se ului: (Țiganul) s’a uimăcit și în dîrdoră colo, a scăpat de tremurătură vasul din mînă (JIP.) [uimi + (buim) -ăci].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
UIMĂCI, uimăcesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se zăpăci, a rămîne uimit. S-a uimăcit și... a scăpat de tremurătură vasul din mînă. La TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
UIMĂCI, uimăcesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se zăpăci, a rămîne uimit. – Din uimi + buimăci.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
uimăcì v. a se uimi cu totul.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
UIMĂCI vb. v. ameți, buimăci, năuci, zăpăci.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
uimăci vb. v. AMEȚI. BUIMĂCI. NĂUCI. ZĂPĂCI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (V406) Surse flexiune: DLRM | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
uimăci, uimăcescverb
-
- S-a uimăcit și... a scăpat de tremurătură vasul din mînă. La TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- uimi + buimăci DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.