UIMĂCÍ, uimăcesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se zăpăci, a rămâne uimit. – Din uimi + buimăci.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

UIMĂCÍ vb. v. ameți, buimăci, năuci, zăpăci.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink