4 intrări

35 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UI interj. (Pop.) 1. Vai! ah! of! 2. (Adesea repetat) Strigăt (de voie bună) care însoțește chiuiturile. – Onomatopee.

ui1 i [At: T. PAPAHAGI, M. 156 / E: fo] (Reg) 1 Cuvânt prin care se exprimă o surpriză. 2 Cuvânt prin care se exprimă o bucurie. 3 Cuvânt prin care se exprimă frica. 4 (Are) Cuvânt care însoțește (sau prin care se introduc) chiuiturile.

ui2 vi [At: LB / V: ~i / Pzi: ~esc / E: ui1] 1 (Reg) A scoate un strigăt (de mirare, de spaimă etc.) 2 (Reg) A uiui (1). 3 (Trs) A striga după cineva.

UI interj. 1. Vai! ah! of! 2. (Adesea repetat) Strigăt (de voie bună) care însoțește chiuiturile. – Onomatopee.

UI2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A chiui, a hăuli, a aui. Pe cînd cuscrii uiesc și nuntașii pușcă, se află în curte o masă pusă și acoperită cu o față albă. MARIAN, NU. 638. Îi pun [miresei] potilatul pe cap și cuscrii uiesc. id. ib. 723.

UI1 interj. (Popular) 1. Exclamație, de obicei repetată, prin care se introduc uneori chiuiturile. Ui, ui, ui Pe Călmățui Unde scoate barza pui. STANCU, D. 225. 2. Vai! ah! of! Ui de mine!

UI2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A chiui. – Din ui1.

UI1 interj. 1. Exclamație (repetată) prin care se introduc uneori chiuiturile la dansurile populare. 2. Vai! ah! of!

UI interj. 1) (se folosește pentru a exprima durere, necaz, mirare, surprindere) Vai! Of! 2) (se folosește, repetat, pentru a însoți o chiuitură în timpul jocului, la nunți etc.). /Onomat.

U2 interj. (Adesea prelungit sau repetat) 1. Exclamație care exprimă surpriza, indignarea, regretul sau care constituie o avertizare (asupra unui pericol). 2. (Însoțit de „iu”) Strigăt (de voie bună) care însoțește chiuiturile. 3. Cuvânt care imită urletul unor animale (mai ales al lupului). – Onomatopee.

U2 interj. (Adesea prelungit sau repetat) 1. Exclamație care exprimă surpriza, indignarea, regretul sau care constituie o avertizare (asupra unui pericol). 2. (Însoțit de „iu”) Strigăt (de voie bună) care însoțește chiuiturile. 3. Cuvânt care imită urletul unor animale (mai ales al lupului). – Onomatopee.

u3 i [At: ALR II, 5751/2 / V: / E: fo] 1 (Adesea prelungit sau repetat și urmat de „cucuru”) Cuvânt care redă un sunet specific porumbelului. 2 (Rep) Cuvânt care redă un sunet specific curcanului. 3 (Rep) Cuvânt care redă un sunet specific broaștelor.

u2 i [At: ȚICHINDEAL, F. 46/10 / E: fo] (Adesea prelungit sau însoțit de alte sunete) 1 Strigăt de avertizare sau pentru a atrage atenția. 2 (Reg) Exclamație de răspuns la chemarea cuiva. 3 Exclamație exprimând senzații (frig, repulsie etc.). 4 Exclamație exprimând surpriza, regretul sau indignarea. 5 (Însoțit de obicei de „iu”) Strigăt care însoțește chiuiturile.

uie sf [At: STAMATI, D. 39 / Pl: ui / E: mg öjü, üjü] (Orn; reg) 1 Șorecar (Buteo buteo buteo). 2 Șorecar (Buteo lagopus lagopus). 3 Bufniță (Bubo bubo). 4 Pasăre de curte.

U1 s. m. invar. A douăzeci și șasea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (vocală închisă2 (8), rotunjită (2), din seria posterioară).

U2 interj. (Adesea prelungit sau însoțit de alte sunete) 1. Exclamație demonstrativă de avertizare. U! Cine-i mai mare-n sat? PANN, P. V. I 95. U! iaca lupul, ține-te, măi, ține-te. ȚICHINDEAL, F. 46. 2. Exclamație care exprimă surpriza, regretul sau indignarea. Sobarul, după ce se mai dezmeți, izbucni cu strășnicie: U! O! Pi! Bre! Ce scandal! Ce nelegiuire! NEGRUZZI, S. I 228. 3. (Însoțit de obicei de «iu») Strigăt de bucurie care însoțește chiuiturile. U, iu, iu, nănașă-mare, Ia și suflă-n lumînare, Doar a arde și mai tare. MARIAN, NA. 267. U, iu, iu și na, na, na... Ieși afară, soacră-mare, Că-ți aduc pieptănătoare. id. NU. 630. 4. Cuvînt care redă urletul unor animale (mai ales al lupului). Lupul flămînd leșinat... U! Mă-ntreabă prin urlat. PANN, P. V. I 95.

UIE, ui, s. f. (Ornit.; regional) Șoricar. Romînii... au numit pre o parte foarte mare a paserilor... după nutrețul principal al acestora. Una dintre acelea paseri e și șoarecariul, numit... și uie. MARIAN, O. I 173.

U2 interj. (Adesea prelungit sau repetat) 1. Exclamație demonstrativă de avertizare. U! iaca lupul (ȚICHINDEAL). 2. Exclamație care exprimă surpriza, indignarea sau regretul. 3. (Însoțit de „iu”) Strigăt de bucurie care însoțește chiuiturile. 4. Cuvînt care imită urletul unor animale (mai ales al lupului).

UIE, ui, s. f. (Ornit.; reg.) Șoricar.

U interj. 1) (se folosește prelungit pentru a exprima mirare, surpriză, indignare, regret, spaimă etc.). 2) (se folosește prelung pentru a reproduce urletul unor animale, mai ales al lupului, șuieratul trenului etc.). /Onomat.

uie f. Zool. șorecar (Buteo). [Ung. ÖLYÜ].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ui (pop.) interj.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

UI vb. v. chioti, chiui, hăuli, striga, țipa.

ui vb. v. CHIOTI. CHIUI. HĂULI. STRIGA. ȚIPA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

u interj. – Strigăt care exprimă bucuria, teama, suferința sau simpla intenție de a chema pe cineva. – Var. iu, iui(iu). Creație expresivă, cf. Tiktin; Carstensen 32-3. Cf. ua, interj. înv. sec. XVII, pare cultism din gr. ούα (Tiktin). – Der. ui, vb. (a hurui, a urla), cf. hui, vui; uet, s. n. (zbîrnîit, huruit), cf. vuet; u(i)e, s. f. (ciuhurez, Falco buteo).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ui, interj. – Vai: „Ui de mine, părinte” (Papahagi, 1925: 309: Vad). – Onomatopee (DEX, MDA).

uie, uie, s.f. (reg.) specie de uliu; șorecar.

u, art. neh. – Un: „Rostogol înt-u ocol, / Curtea albă-nt-u picior” (Papahagi, 1925: 302). – Cf. un (< lat. unus, Șăineanu, Scriban, Pușcariu, DEX).

Intrare: ui (interj.)
ui1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • ui
Intrare: ui (vb.)
verb (V408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ui
  • uire
  • uit
  • uitu‑
  • uind
  • uindu‑
singular plural
  • uiește
  • uiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • uiesc
(să)
  • uiesc
  • uiam
  • uii
  • uisem
a II-a (tu)
  • uiești
(să)
  • uiești
  • uiai
  • uiși
  • uiseși
a III-a (el, ea)
  • uiește
(să)
  • uiască
  • uia
  • ui
  • uise
plural I (noi)
  • uim
(să)
  • uim
  • uiam
  • uirăm
  • uiserăm
  • uisem
a II-a (voi)
  • uiți
(să)
  • uiți
  • uiați
  • uirăți
  • uiserăți
  • uiseți
a III-a (ei, ele)
  • uiesc
(să)
  • uiască
  • uiau
  • ui
  • uiseră
uii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: u (interj.)
u2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • u
interjecție (I10)
  • uu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: uie
uie1 (pl. ui) substantiv feminin
substantiv feminin (F130)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uie
  • uia
plural
  • ui
  • uile
genitiv-dativ singular
  • ui
  • uii
plural
  • ui
  • uilor
vocativ singular
plural
uie2 (pl. uie) substantiv feminin
substantiv feminin (F129)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uie
  • uia
plural
  • uie
  • uiele
genitiv-dativ singular
  • uie
  • uiei
plural
  • uie
  • uielor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

uiinterjecție

popular
  • 1. Ah, of, vai. DEX '09 DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
    • format_quote Ui de mine! DLRLC
  • 2. adesea repetat Strigăt (de voie bună) care însoțește chiuiturile. DEX '09 DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
    • format_quote Ui, ui, ui Pe Călmățui Unde scoate barza pui. STANCU, D. 225. DLRLC
etimologie:

ui, uiescverb

  • 1. popular Aui, chioti, chiui, hăuli, striga, țipa. DLRLC DLRM
    • format_quote Pe cînd cuscrii uiesc și nuntașii pușcă, se află în curte o masă pusă și acoperită cu o față albă. MARIAN, NU. 638. DLRLC
    • format_quote Îi pun [miresei] potilatul pe cap și cuscrii uiesc. MARIAN, NU. 723. DLRLC
etimologie:

uie, uisubstantiv feminin

  • 1. ornitologie regional Șoricar. DLRLC DLRM
    sinonime: șoricar
    • format_quote Romînii... au numit pre o parte foarte mare a paserilor... după nutrețul principal al acestora. Una dintre acelea paseri e și șoarecariul, numit... și uie. MARIAN, O. I 173. DLRLC

uinterjecție

  • comentariu Adesea prelungit sau repetat. DEX '09 DLRLC
  • 1. Exclamație care exprimă surpriza, indignarea, regretul sau care constituie o avertizare (asupra unui pericol). DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote U! Cine-i mai mare-n sat? PANN, P. V. I 95. DLRLC
    • format_quote U! iaca lupul, ține-te, măi, ține-te. ȚICHINDEAL, F. 46. DLRLC
    • format_quote Sobarul, după ce se mai dezmeți, izbucni cu strășnicie: U! O! Pi! Bre! Ce scandal! Ce nelegiuire! NEGRUZZI, S. I 228. DLRLC
  • 2. (Însoțit de „iu”) Strigăt (de voie bună) care însoțește chiuiturile. DEX '09 DLRLC
    • format_quote U, iu, iu, nănașă-mare, Ia și suflă-n lumînare, Doar a arde și mai tare. MARIAN, NA. 267. DLRLC
    • format_quote U, iu, iu și na, na, na... Ieși afară, soacră-mare, Că-ți aduc pieptănătoare. MARIAN. NU. 630. DLRLC
  • 3. Cuvânt care imită urletul unor animale (mai ales al lupului), șuieratul trenului etc. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Lupul flămînd leșinat... U! Mă-ntreabă prin urlat. PANN, P. V. I 95. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.