13 definiții pentru ogur

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OGUR, ogururi, s. n. (Înv.; în superstiții) Prevestire, semn (bun); noroc. – Din tc. oğur.

OGUR, ogururi, s. n. (Înv.; în superstiții) Prevestire, semn (bun); noroc. – Din tc. oğur.

ogur sn [At: CRITIL 75/32 / V: (reg) ugor, ug~ / Pl: ~uri / E: tc oğur, uğur] (Înv) 1 Protecție. 2 (În superstiții, adesea determinat prin „bun” sau „rău”) Prevestire. 3 Noroc. corectat(ă)

OGUR, ogururi, s. n. (Învechit, în superstiții) Prevestire, semn (mai ales bun); piază. V. noroc. Poftim [banii] și să-ți fie cu ogur. ALECSANDRI, T. 1379.

OGUR ~uri n. rel. Semn prevestitor de bine; piază bună. /<ucr. oğur

ogur n. piază bună, noroc: poftim și să-ți fie cu ogur! AL. [Turc. OGUR].

ogúr și ugór n., pl. urĭ (turc. oghur și ughur, auguriŭ, prezicere. V. ursuz). Fam. Rar. Bun auguriŭ, pĭază bună, noroc: să-țĭ fie cu ogur!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ogur (înv.) s. n., pl. ogururi

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ogur (ogururi), s. n. – Noroc, fericire. Tc. oghur (Lokotsch 1589), din mgr. άγούρι < lat. augurium. Sec. XVIII, înv.Der. ogurliu (var. ugurliu), adj. (care are noroc), mr. ugurliu, din tc. oghurlu.Cf. ursuz.

Intrare: ogur
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ogur
  • ogurul
  • oguru‑
plural
  • ogururi
  • ogururile
genitiv-dativ singular
  • ogur
  • ogurului
plural
  • ogururi
  • ogururilor
vocativ singular
plural
ugur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ogur, ogururisubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.