UGNÍT, -Ă, ugniți, -te, adj. (Reg.) Uimit, mirat. – V. ugni.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

UGNÍ, ugnesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se mira, a fi uimit.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

UGNÍ vb. v. cruci, minuna, uimi, ului.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink