opțiuni
  • info
2 intrări
16 definiții

Explicative DEX

UGILIT, -Ă, ugiliți, -te, adj. (Reg.) Fără chef, trist; umilit, supus. – Cf. ofilit.

❍UGILIT adj. p. Mold. Bucov. UGILI. 1 Ofilit 2 Scîrbit, fără curaj, fără chef; umilit: mergea ~ pe drum, ca vai de capul lui (VAS.); ne mai putînd suferi foamea, încep a mîrnîi ~ pintre gard (CRG.).

UGILIT, -Ă, ugiliți, -te, adj. (Reg.) Fără chef, trist; umilit, supus. – et. nec. Cf. ofilit.

UGILIT, -Ă, ugiliți, -te, adj. (Regional) Fără chef, trist, umilit. Vărul logodit Pare ugilit. CORBEA, A. 33. Nemaiputînd suferi foamea, încep a mărnăi ugilit printre gard: mămucăi, iacătă-mă-s. CREANGĂ, A. 68.

UGILIT ~tă (~ți, ~te) pop. 1) Care se află într-o stare de spirit apăsătoare. 2) Care manifestă supușenie înjositoare; umilit. /Orig. nec.

ugilit a. și adv. Mold. umilit, tânguitor: începe a mârnăi ugilit printre gard CR. [Origină necunoscută].

ugilít, -ă adj. (var. din uvilit, ofilit). Nord. Plin de suferință, slăbit. Adv. A mîrnîi ugilit.

❍UGILI (-ilesc) vb. tr. și refl. Mold. Bucov. 1 = OFILI; Ⓕ: Badea ochii’n pămînt a țintit, La inimă s’a ugilit (VOR.).

Ortografice DOOM

ugilit (reg.) adj. m., pl. ugiliți; f. ugilită, pl. ugilite

ugilit (reg.) adj. m., pl. ugiliți; f. ugilită, pl. ugilite

ugilit adj. m., pl. ugiliți; f. sg. ugilită, pl. ugilite

Sinonime

UGILIT adj. v. galben, îngălbenit, ofilit, pălit, trecut, uscat, veșted, veștejit.

ugilit adj. v. GALBEN. ÎNGĂLBENIT. OFILIT. PĂLIT. TRECUT. USCAT. VEȘTED. VEȘTEJIT.

UGILI vb. v. îngălbeni, ofili, păli, trece, usca, veșteji.

ugili vb. v. ÎNGĂLBENI. OFILI. PĂLI. TRECE. USCA. VEȘTEJI.

Arhaisme și regionalisme

ugilit, ugilită, adj. (reg.) 1. umilit, supus. 2. tânguitor, plângăreț. 3. suferind, slăbit.

Intrare: ugilit
ugilit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ugilit
  • ugilitul
  • ugilitu‑
  • ugilită
  • ugilita
plural
  • ugiliți
  • ugiliții
  • ugilite
  • ugilitele
genitiv-dativ singular
  • ugilit
  • ugilitului
  • ugilite
  • ugilitei
plural
  • ugiliți
  • ugiliților
  • ugilite
  • ugilitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: ugili
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ugili
  • ugilire
  • ugilit
  • ugilitu‑
  • ugilind
  • ugilindu‑
 singular plural
  • ugilește
  • ugiliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ugilesc
 (să)
  • ugilesc
  • ugileam
  • ugilii
  • ugilisem
a II-a (tu)
  • ugilești
 (să)
  • ugilești
  • ugileai
  • ugiliși
  • ugiliseși
a III-a (el, ea)
  • ugilește
 (să)
  • ugilească
  • ugilea
  • ugili
  • ugilise
plural I (noi)
  • ugilim
 (să)
  • ugilim
  • ugileam
  • ugilirăm
  • ugiliserăm
  • ugilisem
a II-a (voi)
  • ugiliți
 (să)
  • ugiliți
  • ugileați
  • ugilirăți
  • ugiliserăți
  • ugiliseți
a III-a (ei, ele)
  • ugilesc
 (să)
  • ugilească
  • ugileau
  • ugiliră
  • ugiliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ugilit, ugilităadjectiv

  • 1. regional Fără chef. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: supus trist umilit
    • format_quote Vărul logodit Pare ugilit. CORBEA, A. 33. DLRLC
    • format_quote Nemaiputînd suferi foamea, încep a mărnăi ugilit printre gard: mămucăi, iacătă-mă-s. CREANGĂ, A. 68. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.