UGILÍT, -Ă, ugiliți, -te, adj. (Reg.) Fără chef, trist; umilit, supus. – et. nec. Cf. ofilit.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

UGILÍT ~tă (~ți, ~te) pop. 1) Care se află într-o stare de spirit apăsătoare. 2) Care manifestă supușenie înjositoare; umilit. /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

UGILÍT adj. v. galben, îngălbenit, ofilit, pălit, trecut, uscat, veșted, veștejit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ugilít, ugilítă, adj. (reg.) 1. umilit, supus. 2. tânguitor, plângăreț. 3. suferind, slăbit.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ugilít adj. m., pl. ugilíți; f. sg. ugilítă, pl. ugilíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink