udare sf [At: REGUL. ORG. 527/28 / Pl: udări / E: uda] 1 Îmbibare cu apă Si: udat¹ (1). 2 Acoperire la suprafață cu stropi de apă Si: stropire, udat¹ (2), (îvp) udătură (3). 3 (D. ape curgătoare) Străbatere a unei zone, a unui ținut și alimentare a acestora cu apă.

UDARE s. f. (Rar) Udat. Cînd toate acestea sînt gata, începe... pregătirea mai de aproape [a treieratului] și care se pornește prin udare. PAMFILE, A. R. 201.

udáre f. Acțiunea de a uda.

UDA, ud, vb. I. 1. Tranz. A umple, a acoperi, a îmbiba sau a stropi cu apă ori cu alt lichid; a băga, a muia ceva în apă sau în alt lichid; a înmuia (1), a umezi (2). ◊ Expr. A-și uda gura = a bea puțin, pentru a-și potoli setea. A uda prânzul (sau bucatele) = a bea în timpul mesei vin sau alte băuturi alcoolice. (Refl.) A i se uda ochii = a i se umple ochii de lacrimi. 2. Tranz. (Despre ape) A străbate un ținut (pe care îl alimentează cu apă). 3. Refl. (Mai ales despre sugari) A urina pe el (în scutece, în pantaloni). – Lat. udare.

ud, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 63^v/32 / Pl: uzi, ~e a; (îrg) ~uri sn / E: ml udus] 1 a Plin de lichid Si: udat² (1). 2 a (D. ochi, gene, adesea cu determinarea „de lacrimi”) Înlăcrimat. 3 a Transpirat. 4 a (D. atmosferă, aer, mediu etc.) Jilav. 5 a (Fig) Care produce impresia de ud (1), de umezeală. 6 a (Reg, d. pereți; pex d. încăperi) Igrasios. 7 sn (Pop) Urină. 8 sn (Îe) A ieși (sau a se scăpa) cu ~ul ori a-și face ~ul A urina. 9 sn (Îe) A se încuia la ~ A nu putea urina. 10 sn (Înv; îs) Mădularul ~ului Penis. 11 sn (Îvr; îs) Aparatul ~ului Aparatul urinar. 12 sn (Pop; îs) Bășica ~ului Vezica urinară. 13 sn (Îvr; îs) Piatra ~ului Calcul (5) în vezica urinară. 14 sn (înv; îs) Vas de ~ Oală de noapte.

uda [At: PSALT. 8 / Pzi: ud, 3 (îvp; rar) udează / E: ml udare] 1-2 vtr (Subiectul indică un lichid) A (se) îmbiba cu umezeală Si: a unda (3). 3 vt A înmuia într-un lichid. 4 vt A stropi. 5 vr (C. i. gura și, rar, sufletul) A bea (puțin) pentru a-și potoli setea. 6 vr (C. i. gura) A bea o băutură alcoolică. 7 vt (C. i. mâncarea, prânzul, bucatele) A bea în timpul mesei (o băutură alcoolică). 8 vt (Fam) A sărbători, dând de băut. 9 vr (Subiectul este ochii) A se umple de lacrimi. 10 vt (Subiectul este omul) A stropi plante. 11 vt (Trs) A practica udatul¹ (4) a doua zi de Paști Si: a stropi. 12 vt (Subiectul e o apă, mai ales curgătoare) A se afla într-un ținut sau la marginea lui (alimentându-l cu apă). 13 vt (Pex, subiectul e o apă curgătoare) A inunda. 14 vr A urina. 15 vr A murdări cu urină. 16 vr A ejacula.

UDA, ud, vb. I. 1. Tranz. A umple, a acoperi, a îmbiba sau a stropi cu apă sau cu alt lichid; a băga, a muia ceva în apă sau în alt lichid; a înmuia (1), a umezi (2). ◊ Expr. A-și uda gura = a bea puțin, pentru a -și potoli setea. A uda prânzul (sau bucatele) = a bea în timpul mesei vin sau alte băuturi alcoolice. (Refl.) A i se uda ochii = a i se umple ochii de lacrimi. 2. Tranz. (Despre ape) A străbate un ținut (pe care îl alimentează cu apă). 3. Refl. (Mai ales despre sugari) A urina pe el (în scutece, în pantaloni). – Lat. udare.

UDA, ud, vb. I. 1. Tranz. (Subiectul este apa sau alt lichid) A umple de umezeală, a face să fie ud. V. umezi. Ploaia-l udase pînă la piele. EMINESCU, N. 35. Nici ploaia îl udă, nici soarele-l arde, se spune despre cel ce nu se sinchisește de nimic. ◊ Absol. Un vînt repede, o ploaie furioasă începură a bate și-a uda, și ținură așa pînă aproape de ziuă. BOLINTINEANU, O. 414. ♦ (Subiectul este omul) A muia în apă sau în alt lichid, a face să fie ud. Fă punte mîndrei să treacă, Fă punte cu lăstărei, Să nu-și ude ciucurei. HODOȘ, P. P. 63. Udă cîrpa-n apă rece, Te leagă la cap și-ți trece. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 14. ◊ (Hiperbolic) Ele plîngeau de udau pămîntul. CREANGĂ, P. 175. ◊ Refl. Ce șede pe apă Și nu se udă? (Umbra). TEODORESCU, P. P. 247. Dimineața-i rouă mare, Și se udă pe picioare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 425. ♦ (Cu complementul «gură») A bea puțin, pentru a-și potoli setea. Drumul e lung... Facem popas de-o clipă, femeia își udă gura cu apă. STANCU, D. 198. Poftiți de-nchinați o dată, Vă udați gura căscată. TEODORESCU, P. P. 171. ◊ Fig. (Cu alte complemente) Făt-Frumos... au cerut de la babă să-i deie puțină apă să-și ude sufletul. SBIERA, P. 123. ♦ (Cu complementul «mîncare», «prînz») A bea în timpul mesei vin sau alte băuturi. ♦ Refl. (Cu subiectul «ochii») A se umple de lacrimi. Murise biata mămuca... Mi se udă ochii cînd mă gîndesc la ea. ALECSANDRI, T. 50. 2. Tranz. (Subiectul e omul) A turna apă peste plante, peste semănături; a stropi. Dîdinițo, ai stropit tu leandrii?... Și zici că i-ai udat bine? BASSARABESCU, v. 59. Grădinarul... îl puse... să ude florile. ISPIRESCU, L. 150. Un rînd de răchiți... În toată sara și dimineața le uda cu apă din izvorul ce găsise aproape. DRĂGHICI, R. 52. ♦ (Subiectul este o apă, mai ales curgătoare) A străbate un ținut (alimentîndu-l cu apă). Vezi Iordanul care udă cîmpii verzii Palestine. EMINESCU, O, IV 115. 3. Refl. A urina.

A UDA ud tranz. 1) A face să fie ud. L-a udat cu apă. 2) (plante) A alimenta cu apă la rădăcină. 3) (ținuturi, regiuni etc.) A străbate asigurând cu apă. Nilul udă o zonă imensă. 4) A scălda cu apele sale. Oceanul Atlantic udă coasta de vest a Africii. /<lat. udare

A SE UDA mă ud intranz. (mai ales despre copii) A elimina urina din vezica urinară; a urina. /<lat. udare

udà v. a muia, a stropi: a uda florile; fig. a uda cu lacrimi. [Lat. UDARE].

2) ud, a -á v. tr. (lat. udare). Stropesc orĭ moĭ în apă orĭ în alt lichid: a uda florile. Fig. A uda un prînz, a oferi și vin. A uda un galon, a face cinste că l-aĭ obținut.

udare s. f., g.-d. art. udării; pl. udări

udare s. f., g.-d. art. udării; pl. udări

udare s. f., g.-d. art. udării; pl. udări

ud¹ adj. m., pl. uzi; f. udă, pl. ude

ud² (pop.) s. n., pl. uduri

uda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ud, 2 sg. uzi, 3 udă; conj. prez. 1 sg. să ud, 3 să ude

uda (a ~) vb., ind. prez. 3 udă

uda vb., ind. prez. 1 sg. ud, 3 sg. și pl. udă; conj. perz. 3 sg. și pl. ude

UDARE s. 1. v. umezire. 2. v. udat.

UDARE s. 1. stropire, stropit, udat, umezire, umezit. (~ rufelor pentru călcat.) 2. stropire, stropit, udat, udătură. (~ florilor.)

Udare ≠ uscare

UDA vb. 1. v. înmuia. 2. (fam. pop.) a boteza. (I-a ~ ploaia.) 3. a (se) stropi, (Ban.) a (se) prâsni. (A ~ florile, grădina.) 4. a scălda, a spăla. (Marea ~ țărmul.) 5. v. străbate. 6. umezi, (înv. și pop.) a roura. (Lacrimile îi ~ fața.) 7. v. înlăcrima. 8. a se urina. (Copilul s-a ~ pe el.)

UDA vb. 1. a înmuia, a muia, a umezi, (pop.) a întinge. (Își ~ degetele în apă.) 2. (fam. pop.) a boteza. (I-a ~ ploaia.) 3. a (se) stropi, (Ban.) a (se) prîsni. (A ~ florile, grădina.) 4. a scălda, a spăla. (Marea ~ țărmul.) 5. a umezi, (înv. și pop.) a roura. (Lacrimile îi ~ fața.) 6. a (se) înlăcrima, a (se) umezi. (Ochii i s-au ~.) 7. a se urina. (Copilul s-a ~ pe el.)

a se duce să dea un telefon / să ude trandafirii expr. (glum., eufem.) a merge la W.C.

a se uda toată expr. (vulg. – d. femei) a se excita; a simți o atracție fizică deosebită pentru un bărbat.

a uda aldămașul expr. (pop.) a bea după încheierea unei tranzacții de vânzare-cumpărare.

a uda prânzul expr. a bea tot timpul mesei vin sau alte băuturi alcoolice.