3 definiții pentru ucronie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ucronie sf [At: DN4 / Pl: (rar) ~ii / E: fr uchronie] Teorie în filozofia culturii potrivit căreia evenimentele și faptele de civilizație din istoria omenirii s-au produs ca o consecință inevitabilă, dar nu previzibilă, a progresului continuu.
UCRONIE s. f. Teorie în filozofia culturii potrivit căreia evenimentele și faptele de civilizație din istoria omenirii s-au produs ca o consecință inevitabilă, dar nu previzibilă, a progresului continuu. (<fr. uchronie)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ucronie s. f., g.-d. art. ucroniei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: ucronie
ucronie substantiv feminin
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: MDN '08 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |