UBÍCUU, -UĂ, ubicui, -ue, adj., adv. (Livr.) (Care se află) în același timp în două sau mai multe locuri. ♦ (Care este) în orice loc, peste tot. [Pr.: -cu-u] – Din lat. ubique.
Sursa: DEX-S (1988) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

UBÍCUU ~ă (~i, ~e) livr. Care se află concomitent peste tot; prezent pretutindeni; omniprezent. /<lat. ubique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

UBÍCUU, -UĂ adj., adv. (Care este) în orice loc, peste tot. [< lat. ubique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

UBÍCUU, -UĂ adj., adv. (care se află) în același timp în două sau mai multe locuri; (care este) peste tot. (< lat. ubique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

UBÍCUU adj. v. omniprezent.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ubícuu adj. m. (sil. -cu-u), pl. ubícui; f. sg. ubícuă, pl. ubícue
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink