UBICUITÁTE s. f. (Livr.) Însușire atribuită cuiva (de obicei divinității) de a putea fi prezent pretutindeni (sau în mai multe locuri) în același timp. [Pr.: -cu-i-] – Din fr. ubiquité.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

UBICUITÁTE f. livr. 1) Caracter ubicuu. 2) (despre divinități) Proprietate supranaturală de a fi prezent pretutindeni în același timp. /<fr. ubiquité
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

UBICUITÁTE s.f. (liv.) Starea celui care este prezent pretutindeni sau în mai multe locuri în același timp. [Pron. -cu-i-. Var. ubicvitate s.f. / Cf. fr. ubiquité, lat. ubiquitas < lat. ubique – peste tot].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

UBICUITÁTE s. f. însușire, stare a cuiva care poate fi prezent pretutindeni sau în mai multe locuri în același timp; omniprezență. (< fr. ubiquité)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

UBICUITÁTE s. v. omniprezență.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ubicuitáte s. f. (sil. -cu-i-), g.-d. art. ubicuității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink