tărăși [At: BOCEANU, GL. / V: (reg) târ~ / Pzi: ~șesc / E: ns cf tara¹, tărărăi] (Reg) 1 vi A sta îndelung de vorbă cu cineva. 2 vt A povesti pe îndelete Si: a nara.

târăși v vz tărăși

tărășésc v. tr. (slav?). Olt. Povestesc pe rînd: îĭ tărăși toată petrecania, tot firu povestiĭ (NPl. Ceaur. 18).

tărăși, tărășesc, vb. IV (reg.) a sta mult de vorbă, la sfat.