5 definiții pentru tărânc

Explicative DEX

TĂRÂNC, tărânci, s. m. (Reg.) Fiecare dintre cele două lanțuri sau frânghii cu care se leagă chilna de coșul căruței. – Et. nec.

TĂRÂNC, tărânci, s. m. (Reg.) Fiecare dintre cele două lanțuri sau frânghii cu care se leagă chilna de coșul căruței. – Et. nec.

TĂRÎNC, tărînci, s. m. Fiecare dintre cele două lanțuri sau frînghii cu care se leagă chilna de coșul căruții.

Ortografice DOOM

tărânc (reg.) s. m., pl. târânci

tărânc (reg.) s. m., pl. tărânci

tărânc s. m., pl. tărânci

Intrare: tărânc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărânc
  • tărâncul
  • tărâncu‑
plural
  • tărânci
  • tărâncii
genitiv-dativ singular
  • tărânc
  • tărâncului
plural
  • tărânci
  • tărâncilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tărânc, tărâncisubstantiv masculin

  • 1. regional Fiecare dintre cele două lanțuri sau frânghii cu care se leagă chilna de coșul căruței. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.