O definiție pentru tărsej
Etimologice
tărsej (-ji), s. m. – Tovarăș, camarad. Mag. társ (Tiktin). În Trans., înv. – Der. tărșejie, s. f. (înv., tovărășie, prietenie).
Intrare: tărsej
tărsej substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)