tărgăi sfp [At: TOMESCU, GL. / V: (reg) ~răg~ / E: targă + -aie] 1 (Olt; Trs; înv) Prăjini care, legate de vârf, se așezau de o parte și de alta a acoperișului de paie al caselor sau pe vârful clăilor de fan, ca să le apere de vânt. 2 (Olt; îf tărăgăi) Corlată la car.

tărăgăi¹ sf vz tărgăi

tărgăi s.f. pl. (reg.) prăjini pe acoperișul caselor cu paie sau pe vârful clăilor de fân.