tălăzuire sf [At: ARDELEANU, V. P. 234 / Pl: ~ri / E: tălăzui] 1 Ridicare în valuri mari, tumultoase. 2 (Fig) Unduire. 3 (Fig) Manifestare a agitației unei mase de oameni. 4 Revărsare (a unei ape curgătoare). 5 (Fig) Ploaie torențială.

TĂLĂZUIRE s. f. Acțiunea de a (se) tălăzui și rezultatul ei. (Fig.) Se aude murmurul [Oltului]... alături de... oceanica tălăzuire a munților. BOGZA, C. O. 84. Chiar în după-amiaza aceea veni un vînt iute dinspre munți, cu tălăzuiri de nouri. SADOVEANU, O. VIII 157.

TĂLĂZUI, pers. 3 tălăzuiește, vb. IV. Refl. și intranz. A se ridica în talazuri, a face valuri mari, tumultuoase. ♦ Fig. A undui. – Talaz + suf. -ui.

tălăzui [At: PISCUPESCU, O. 44/10 / Pzi: ~,esc; 3 ~e / E: talaz + -ui] 1-2 vir A face valuri mari, tumultoase. 3-4 vir (Fig) A (se) undui. 5-6 vir (Fig; d. mase de oameni) A (se) agita. 7 vr (Îvr) A se scălda (8). 8-9 vir (D. ape curgătoare) A (se) revărsa.

TĂLĂZUI, pers. 3 tălăzuiește, vb. IV. Refl., Intranz. A se ridica în talazuri, a face valuri mari, tumultoase. ♦ Fig. A undui. – Talaz + suf. -ui.

TĂLĂZUI, pers. 3 tălăzuiește, vb. IV. Intranz. și refl. A se ridica în talazuri, a face valuri mari, tumultuoase. La orizont, spre dreapta, se zărea Constanța. Spre stînga, albastră ca sineala, tălăzuia marea. V. ROM. februarie 1953, 49. Marea năvălind s-a tălăzuit deasupra Podișului Mehedinți. BOGZA, V. J. 32. ♦ Fig. A se mișca ca talazurile, a undui. Venea tălăzuindu-se o pînză întunecoasă de călărași. SADOVEANU, O. VI 48. Plimbăreții obișnuiți se opriseră cercetînd cu nedumerire rîndurile care se tălăzuiau. CAMIL PETRESCU, N. 5.

A TĂLĂZUI pers. 3 ~iește intranz. 1) (despre apele din mări și oceane) A se ridica în valuri mari și învolburate; a se agita în talazuri. 2) fig. A se legăna ca valurile unei ape; a ondula; a undui. /talaz + suf. ~ui

tălăzuĭésc v. intr. (d. talaz; tot așa sîrb. talasati se). Undulez (vorbind de o trupă aliniată ș. a.): nu tălăzui! (strigă regimentuluĭ colonelu). Și v. refl. Îngrozite vitele se tălăzuiră (Sadov. VR. 1911, 4, 58). V. văluĭesc 2.

tălăzuire s. f., g.-d. art. tălăzuirii; pl. tălăzuiri

tălăzuire s. f., g.-d. art. tălăzuirii; pl. tălăzuiri

tălăzuire s. f., g.-d. art. tălăzuirii; pl. tălăzuiri

tălăzui (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. tălăzuiește, 3 pl. tălăzuiesc, imperf. 3 sg. tălăzuia; conj. prez. 3 să tălăzuiască

tălăzui (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. tălăzuiește, imperf. 3 sg. tălăzuia; conj. prez. 3 sg. să tălăzuiască

tălăzui vb., ind. prez. 3 sg. țălăzuiește, imperf. 3 sg. tălăzuia; conj. prez. 3 sg. tălăzuiască

TĂLĂZUIRE s. v. agitație.

TĂLĂZUIRE s. agitație, clocot, frămîntare, freamăt, învolburare, tumult, vuiet, zbatere, zbucium, zbuciumare, (rar) zbuciumeală. (~ apelor vijelioase.)