opțiuni
  • info
2 intrări
11 definiții

Explicative DEX

tăgârțare sf [At: (a. 1765) IORGA, S. D. XIII, 253 / V: (îrg) ~țire, (rar) at~ / Pl: ~țări / E: tăgârță] (Îrg) 1 Atârnare (1). 2 Târâre (2).

TĂGÂRȚA, tăgârțez, vb. I. Refl. (Reg.) A se agăța de cineva. – Din tăgârță.

TĂGÂRȚA, tăgârțez, vb. I. Refl. (Reg.) A se agăța de cineva. – Din tăgârță.

tăgârțire sf vz tăgârțare

TĂGÎRȚA, tăgîrțez, vb. I. Refl. A se agăța de cineva. – Din tăgîrță.

atăgîrț și -éz, a -á v. tr. (d. tăgîrță, traistă). Munt. Atîrn. V. refl. Mă atîrn, mă țin de cineva: nu te atăgîrța de mine! – Și tăgîrțez.

tăgîrțéz, V. atăgîrț.

Ortografice DOOM

!tăgârța (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă tăgârțez, 3 se tăgârțează; conj. prez. 1 sg. să mă tăgârțez, 3 să se tăgârțeze; imper. 2 sg. afirm. tăgârțează-te; ger. tăgârțându-mă

tăgârța (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 tăgârțează

tăgârța vb., ind. prez. 3 sg. tăgârțează

Sinonime

TĂGÂRȚA vb. v. agăța, apuca, atârna, prinde, spânzura, suspenda, târî, târâi, târșâi, trage, ține.

tăgîrța vb. v. AGĂȚA. APUCA. ATÎRNA. PRINDE. SPÎNZURA. SUSPENDA. TÎRÎ. TÎRÎI. TÎRȘÎI. TRAGE. ȚINE.

Intrare: tăgârțare
tăgârțare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăgârțare
  • tăgârțarea
plural
  • tăgârțări
  • tăgârțările
genitiv-dativ singular
  • tăgârțări
  • tăgârțării
plural
  • tăgârțări
  • tăgârțărilor
vocativ singular —
plural —
tăgârțire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tăgârța
verb (V201)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tăgârța
  • tăgârțare
  • tăgârțat
  • tăgârțatu‑
  • tăgârțând
  • tăgârțându‑
 singular plural
  • tăgârțează
  • tăgârțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tăgârțez
 (să)
  • tăgârțez
  • tăgârțam
  • tăgârțai
  • tăgârțasem
a II-a (tu)
  • tăgârțezi
 (să)
  • tăgârțezi
  • tăgârțai
  • tăgârțași
  • tăgârțaseși
a III-a (el, ea)
  • tăgârțează
 (să)
  • tăgârțeze
  • tăgârța
  • tăgârță
  • tăgârțase
plural I (noi)
  • tăgârțăm
 (să)
  • tăgârțăm
  • tăgârțam
  • tăgârțarăm
  • tăgârțaserăm
  • tăgârțasem
a II-a (voi)
  • tăgârțați
 (să)
  • tăgârțați
  • tăgârțați
  • tăgârțarăți
  • tăgârțaserăți
  • tăgârțaseți
a III-a (ei, ele)
  • tăgârțează
 (să)
  • tăgârțeze
  • tăgârțau
  • tăgârțară
  • tăgârțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tăgârța, tăgârțezverb

etimologie:
  • tăgârță DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.