opțiuni
  • info
2 intrări
13 definiții

Explicative DEX

tăbuieț [At: CIHAC II, 399 / V: (reg) ~bâi~, ~bineț sn, ~iață, ~băiață sf / Pl: ~e sn, ~i sm / E: rs тоболец] 1 sn (Mol; Buc) Săculeț (2). 2 sn (Mol; Buc) Traistă1 (1) de călătorie. 3 sn (Trs) Sac pentru cereale, cu o capacitate de 1-3 banițe. 4 sn (Trs) Față de pernă. 5 sm (Reg; fig; dep) Tăbultoc (3).

TĂBUIEȚ2, tăbuiețe, s. n. Săculeț; tăbîltoc. Fata moșneagului la deal, fata moșneagului la vale; ea după găteje prin pădure, ea cu tăbuiețul în spate la moară. CREANGĂ, P. 283.

TĂBUIEȚ1, tăbuieți, s. m. Tăbultoc2. La crîșmuța cea de piatră Stau feciorii să se bată Pentr-un tăbuieț de fată; Stați, feciori, nu vă băteți, Că mai vine-un tăbuieț. ȘEZ. VIII 60. – Variantă: tăbăiață (SEVASTOS, N. 244) s. f.

TĂBUIEȚ, tăbuiețe, s. n. Tăbîltoc. – Ucr. tobolec’.

tăbuĭéț n., pl. e (vsl. tobolĭcĭ, sac, rus. tobólec, tașcă de vînzătoare, traistă. V. tăbultoc). Nord. Săculeț. Traistă de călătorie.

tăbăiață sf vz tăbuieț

tăbâieț sn vz tăbuieț

tăbineț sn vz tăbuieț

tăbuiață sf vz tăbuieț

TĂBĂIAȚĂ s. f. v. tăbuieț.

Sinonime

TĂBUIEȚ s. v. față, învelitoare, săculeț, săcușor.

tăbuieț s. v. FAȚĂ. ÎNVELITOARE. SĂCULEȚ. SĂCUȘOR.

Arhaisme și regionalisme

tăbuieț2 adj. m. (reg. și fam.) scurt și gros (ca un tăbuieț).

Intrare: tăbuieț (s.m.)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăbuieț
  • tăbuiețul
  • tăbuiețu‑
plural
  • tăbuieți
  • tăbuieții
genitiv-dativ singular
  • tăbuieț
  • tăbuiețului
plural
  • tăbuieți
  • tăbuieților
vocativ singular
  • tăbuiețule
  • tăbuiețe
plural
  • tăbuieților
substantiv feminin (F17)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăbăiață
  • tăbăiața
plural
  • tăbăiețe
  • tăbăiețele
genitiv-dativ singular
  • tăbăiețe
  • tăbăieței
plural
  • tăbăiețe
  • tăbăiețelor
vocativ singular
  • tăbăiață
  • tăbăiațo
plural
  • tăbăiețelor
tăbuiață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tăbuieț (s.n.)
tăbuieț1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăbuieț
  • tăbuiețul
  • tăbuiețu‑
plural
  • tăbuiețe
  • tăbuiețele
genitiv-dativ singular
  • tăbuieț
  • tăbuiețului
plural
  • tăbuiețe
  • tăbuiețelor
vocativ singular —
plural —
tăbâieț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tăbineț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tăbuieț, tăbuiețisubstantiv masculin

  • 1. Tăbâltoc. DLRLC
    sinonime: tăbâltoc
    • format_quote La crîșmuța cea de piatră Stau feciorii să se bată Pentr-un tăbuieț de fată; Stați, feciori, nu vă băteți, Că mai vine-un tăbuieț. ȘEZ. VIII 60. DLRLC

tăbuieț, tăbuiețesubstantiv neutru

  • 1. Săculeț, tăbâltoc. DLRLC
    sinonime: săculeț tăbâltoc
    • format_quote Fata moșneagului la deal, fata moșneagului la vale; ea după găteje prin pădure, ea cu tăbuiețul în spate la moară. CREANGĂ, P. 283. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.