opțiuni
  • info

10 definiții pentru tânjitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂNJITOR, -OARE, tânjitori, -oare, adj. 1. Care tânjește (1); slab, bolnav. 2. Plin de dor, duios, galeș. ♦ Plin de jale, de tristețe; tânguitor. – Tânji + suf. -tor.

tânjitor, ~oare a [At: NEGRUZZI, S. I, 17 / Pl: ~i, ~oare / E: tânji + -tor] 1 (D. oameni) Plin de dor. 2 (Pex; d. privire) Melancolic. 3 Plin de jale Si: întristat. 4 Râvnitor. 5 Care tânjește (7) Si: bolnav, tânjit (2).

TÂNJITOR, -OARE, tânjitori, -oare, adj. (Rar) 1. Care tânjește (1); slab, bolnav. 2. Plin de dor, duios, galeș. ♦ Plin de jale, de tristețe; tânguitor. – Tânji + suf. -tor.

TÂNJITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) (despre persoane) Care tânjește. 2) rar Care vădește o dorință arzătoare; frământat de dor. Ochi ~ori. 3) fig. (despre plante) Care este lipsit de vlagă; ofilit; veștejit. /a tânji + suf. ~tor

tânjitor a. Mold. galeș, lânged: ochii tânjitori NEGR.

TÎNJITOR, -OARE, tînjitori, -oare, adj. 1. Care tînjește (1); slab, bolnav. 2. Plin de dor, duios, galeș. Mă uit la ochii tăi cei frumoși și tînjitori. ISPIRESCU, L. 29. Și-a întors tînjitorii ochi căprii, umbriți de lungi gene. NEGRUZZI, S. I 17. ♦ Plin de jale, de tristețe; tînguitor. Cîte-o privighitoare... sloboade sonuri tînjitoare. NEGRUZZI, S. I 197. ◊ Fig. Tînjitoare și cu brațele întinse, se rugau parcă vechile fotoliuri. ANGHEL, PR. 4.

tînjitór, -oáre adj. Care tînjește, galeș: ochĭ tînjitorĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tânjitor adj. m., pl. tânjitori; f. sg. și pl. tânjitoare

tânjitor adj. m., pl. tânjitori; f. sg. și pl. tânjitoare

tânjitor adj. m., pl. tânjitori; f. sg. și pl. tânjitoare

Intrare: tânjitor
tânjitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tânjitor
  • tânjitorul
  • tânjitoru‑
  • tânjitoare
  • tânjitoarea
plural
  • tânjitori
  • tânjitorii
  • tânjitoare
  • tânjitoarele
genitiv-dativ singular
  • tânjitor
  • tânjitorului
  • tânjitoare
  • tânjitoarei
plural
  • tânjitori
  • tânjitorilor
  • tânjitoare
  • tânjitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tânjitor, tânjitoareadjectiv

  • 1. Care tânjește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bolnav slab
  • 2. Plin de dor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: duios galeș
    • format_quote Mă uit la ochii tăi cei frumoși și tînjitori. ISPIRESCU, L. 29. DLRLC
    • format_quote Și-a întors tînjitorii ochi căprii, umbriți de lungi gene. NEGRUZZI, S. I 17. DLRLC
    • 2.1. Plin de jale, de tristețe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: tânguitor
      • format_quote Cîte-o privighitoare... sloboade sonuri tînjitoare. NEGRUZZI, S. I 197. DLRLC
      • format_quote figurat Tînjitoare și cu brațele întinse, se rugau parcă vechile fotoliuri. ANGHEL, PR. 4. DLRLC
etimologie:
  • Tânji + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.