opțiuni
2 intrări
6 definiții

Explicative DEX

târșuit sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: (nob) ~uri / E: târșui] (Mun) Măturare cu târșui2 (17) Si: (reg) târșuială.

târșui vt [At: UDRESCU, GL. / Pzi: târșui, ~esc / E: târș2 + -ui] (Mun) A mătura cu târșui2 (17) Si: (reg) a târnui (1).

Sinonime

TÂRȘUIT s. v. târnuială, târnuire, târnuit.

TÂRȘUI vb. v. târnui.

tîrșui vb. v. TÎRNUI.

tîrșuit s. v. TÎRNUIALĂ. TÎRNUIRE. TÎRNUIT.

Intrare: târșuit
târșuit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târșuit
  • târșuitul
  • târșuitu‑
  • târșuită
  • târșuita
plural
  • târșuiți
  • târșuiții
  • târșuite
  • târșuitele
genitiv-dativ singular
  • târșuit
  • târșuitului
  • târșuite
  • târșuitei
plural
  • târșuiți
  • târșuiților
  • târșuite
  • târșuitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: târșui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târșui
  • târșuire
  • târșuit
  • târșuitu‑
  • târșuind
  • târșuindu‑
 singular plural
  • târșuiește
  • târșuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târșuiesc
 (să)
  • târșuiesc
  • târșuiam
  • târșuii
  • târșuisem
a II-a (tu)
  • târșuiești
 (să)
  • târșuiești
  • târșuiai
  • târșuiși
  • târșuiseși
a III-a (el, ea)
  • târșuiește
 (să)
  • târșuiască
  • târșuia
  • târșui
  • târșuise
plural I (noi)
  • târșuim
 (să)
  • târșuim
  • târșuiam
  • târșuirăm
  • târșuiserăm
  • târșuisem
a II-a (voi)
  • târșuiți
 (să)
  • târșuiți
  • târșuiați
  • târșuirăți
  • târșuiserăți
  • târșuiseți
a III-a (ei, ele)
  • târșuiesc
 (să)
  • târșuiască
  • târșuiau
  • târșuiră
  • târșuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)