târliuș sm [At: SCRIBAN, D. / V: (reg) dă~ / Pl: ~i / E: târlie + -uș] (Mun) Derdeluș¹.

derdeúș, derdelúș, dîrdiúș, dîrdîíș, dîrdîúș, dîrníuș, dîrliúș și târliuș n., pl. urĭ (d. a dîrdîi, a tîrnîi). Munt. Șăniuș, locu’ unde se lasă copiiĭ cu săniuța la vale. – În Trans. (Blaj) dădăúș. Dîrdiuș și dîrdîiș în CL. 1920, 520 ȘI 521. V. dăĭnuș.

tîrliúș, V. derdeluș.

târliuș s.n. (reg.) derdeluș.