opțiuni
  • info
2 intrări
8 definiții

Explicative DEX

târcăvire sf [At: BIBLIA (1688), 792/4 / Pl: ~ri / E: târcăvi] (Înv) Chelie1 (1).

târcăvi vr [At: DL / Pzi: ~vesc / E: târcav] 1 (Reg; d. oameni) A cheli (1). 2 (Reg; d. păr, barbă) A se degrada (13). 3 (Reg; d. păr, barbă, blană) A se rări. 4 (Olt) A se pipernici.

TÎRCĂVI, tîrcăvesc, vb. IV. (Regional) 1. Refl. (Despre oameni) A cheli, a pleșuvi; (despre barbă sau păr) a se scurta, a se roade, a se toci. Nu vezi c-ai îmbătrînit, Barba ți s-a tîrcăvit, Păru-n cap ți s-a albit. POP. 2. Tranz. A roade, a toci. De, că tot ca tine una mi-a tîrcăvit căciula! TEODORESCU, P. P. 121.

TÎRCĂVI, tîrcăvesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre oameni) A cheli; a pleșuvi; (despre păr sau barbă) a se roade, a se toci. 2. Tranz. A roade, a toci. – Comp. ucr. tyrkavyj.

tîrcăvésc v. intr. Vest. Devin tîrcav. V. refl. Mă pipernicesc.

Sinonime

TÂRCĂVI vb. v. chirci, degenera, închirci, pipernici, sfriji, zgârci.

tîrcăvi vb. v. CHIRCI. DEGENERA. ÎNCHIRCI. PIPERNICI. SFRIJI. ZGÎRCI.

Arhaisme și regionalisme

TÎRCĂVIRE s. f. (ȚR) Chelie. Se va face în pleașa lui au în tîrcăvirea lui pipăire albă au roșiatică. BIBLIA (1688). Etimologie: tîrcăvi. Vezi și tîrcav. Cf. p l e a ș ă (1).

Intrare: târcăvire
târcăvire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târcăvire
  • târcăvirea
plural
  • târcăviri
  • târcăvirile
genitiv-dativ singular
  • târcăviri
  • târcăvirii
plural
  • târcăviri
  • târcăvirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: târcăvi
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târcăvi
  • târcăvire
  • târcăvit
  • târcăvitu‑
  • târcăvind
  • târcăvindu‑
 singular plural
  • târcăvește
  • târcăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târcăvesc
 (să)
  • târcăvesc
  • târcăveam
  • târcăvii
  • târcăvisem
a II-a (tu)
  • târcăvești
 (să)
  • târcăvești
  • târcăveai
  • târcăviși
  • târcăviseși
a III-a (el, ea)
  • târcăvește
 (să)
  • târcăvească
  • târcăvea
  • târcăvi
  • târcăvise
plural I (noi)
  • târcăvim
 (să)
  • târcăvim
  • târcăveam
  • târcăvirăm
  • târcăviserăm
  • târcăvisem
a II-a (voi)
  • târcăviți
 (să)
  • târcăviți
  • târcăveați
  • târcăvirăți
  • târcăviserăți
  • târcăviseți
a III-a (ei, ele)
  • târcăvesc
 (să)
  • târcăvească
  • târcăveau
  • târcăviră
  • târcăviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

târcăvi, târcăvescverb

regional
  • 1. reflexiv Despre oameni: cheli, pleșuvi. DLRLC
    sinonime: cheli pleșuvi
    • 1.1. (Despre barbă sau păr) A se scurta, a se roade, a se toci. DLRLC
      sinonime: roade scurta toci
      • format_quote Nu vezi c-ai îmbătrînit, Barba ți s-a tîrcăvit, Păru-n cap ți s-a albit. POP. DLRLC
  • 2. tranzitiv Roade, toci. DLRLC
    sinonime: roade toci
    • format_quote De, că tot ca tine una mi-a tîrcăvit căciula! TEODORESCU, P. P. 121. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.