opțiuni
  • info
2 intrări
11 definiții

Explicative DEX

TÂRCOLI, târcolesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A da târcoale. – Din bg. tărkolĭa.

târcoli [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~rgo~ / Pzi: ~lesc / E: bg търколя (се)] (Reg) 1 vi (Rar) A se învârti de jur împrejur. 2 vr (Îf târgoli) A se tăvăli pe pământ, prin iarbă etc. 3 vt A târî pe cineva pe jos.

târgoli v vz târcoli

TÂRCOLI, târcolesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A da târcoale. – Din bg. tărkolĩa.

TÎRCOLI, tîrcolesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se învîrti (în preajma cuiva sau a ceva), a umbla de jur împrejur, a da tîrcoale. Așteptau tremurînd, bombănind, tîrcolind, cu nerăbdare... să arunce nenorocitul stîrv în ograda vrăjmașei. DELAVRANCEA, T. 150.

A TÂRCOLI ~esc intranz. rar A umbla în jur (fără a se apropia); a da târcoale. /<bulg. tărkolia[se]

tîrcolésc v. tr. (bg. tŭrkalĕam se, mă rostogolesc, infl. de tîrcol. La Cdr. bg. tŭrkolĕavam). Rar. Daŭ tîrcoale.

Ortografice DOOM

târcoli (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târcolesc, 3 sg. târcolește, imperf. 1 târcoleam; conj. prez. 1 sg. să târcolesc, 3 să târcolească

târcoli (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târcolesc, imperf. 3 sg. târcolea; conj. prez. 3 să târcolească

târcoli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târcolesc, impert. 3 sg. târcolea; conj. prez. 3 sg. și pl. târcolească

Argou

târcoli, târcolesc v. r. a se învârti în preajma cuiva

Intrare: târcolire
târcolire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târcolire
  • târcolirea
plural
  • târcoliri
  • târcolirile
genitiv-dativ singular
  • târcoliri
  • târcolirii
plural
  • târcoliri
  • târcolirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: târcoli
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târcoli
  • târcolire
  • târcolit
  • târcolitu‑
  • târcolind
  • târcolindu‑
 singular plural
  • târcolește
  • târcoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târcolesc
 (să)
  • târcolesc
  • târcoleam
  • târcolii
  • târcolisem
a II-a (tu)
  • târcolești
 (să)
  • târcolești
  • târcoleai
  • târcoliși
  • târcoliseși
a III-a (el, ea)
  • târcolește
 (să)
  • târcolească
  • târcolea
  • târcoli
  • târcolise
plural I (noi)
  • târcolim
 (să)
  • târcolim
  • târcoleam
  • târcolirăm
  • târcoliserăm
  • târcolisem
a II-a (voi)
  • târcoliți
 (să)
  • târcoliți
  • târcoleați
  • târcolirăți
  • târcoliserăți
  • târcoliseți
a III-a (ei, ele)
  • târcolesc
 (să)
  • târcolească
  • târcoleau
  • târcoliră
  • târcoliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

târcoli, târcolescverb

  • 1. rar A da târcoale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Așteptau tremurînd, bombănind, tîrcolind, cu nerăbdare... să arunce nenorocitul stîrv în ograda vrăjmașei. DELAVRANCEA, T. 150. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.