11 definiții pentru târcav

Explicative DEX

târcav, ~ă a [At: BIBLIA (1688), 792/3 / V: (reg) țir~ / A și: ~cav / Pl: ~i, ~e / E: ucr тиркавий] 1 (Îrg; d. oameni) Pleșuv (pe anumite porțiuni) Si: chel. 2 (Reg; d. păr, barbă) Ros. 3 (Reg; d. lână) Scurt. 4 (Reg; d. oi) Cu lâna scurtă. 5 (Reg; d. copaci) Cu vârfurile ciuntite, rupte. 6 (Reg; d. terenuri) Cu vegetație puțină, rară. 7 (Înv) Pipernicit. 8 (Reg) Bolnăvicios (1).

țircav, ~ă a vz târcav

țurcav[1], a vz târcav

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

țircav v. V. țurcav.

țurcav a. se zice de oile cu lâna scurtă. [Cf. țurcan].

tîrcáv, -ă adj. (rut. tyrkávyĭ). Vest. Fără copacĭ saŭ și fără ĭarbă: munțĭ petroșĭ, parte tîrcávĭ, parte acoperițĭ de pădurĭ (Univ. 31 Ĭuliŭ 1905; 1, 5, coresp. din Tismana). Chel, pleșuv: cap tîrcáv. Cu lîna scurtă din natură: oĭ tîrcáve. Pipernicit. – În nord acc. pe î: viță tîrcavă (una verde, alta uscată).

Sinonime

TÂRCAV adj. v. chel, chircit, degenerat, închircit, nedezvoltat, pipernicit pirpiriu, pleșuv, pricăjit, prizărit, sfrijit.

tîrcav adj. v. CHEL. CHIRCIT. DEGENERAT. ÎNCHIRCIT. NEDEZVOLTAT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PLEȘUV. PRICĂJIT. PRIZĂRIT. SFRIJIT.

Arhaisme și regionalisme

târcav, -ă, adj. (reg.) 1. pleșuv, chel. 2. scurt, mic, ciuntit. 3. cu vegetație puțină.

TÎRCAV adj. (ȚR) Pleșuv, chel. Iară de se va zmulge cuiva capul den față, iaste tîrcav. BIBLIA (1688). Etimologie: ucr. tirkavij. Vezi și tîrcăvire. Cf. c o p o s, p l e ș u v.

țurcav, -ă, adj. (reg.; despre oi) cu lâna scurtă.

Intrare: târcav
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târcav
  • târcavul
  • târcavu‑
  • târca
  • târcava
plural
  • târcavi
  • târcavii
  • târcave
  • târcavele
genitiv-dativ singular
  • târcav
  • târcavului
  • târcave
  • târcavei
plural
  • târcavi
  • târcavilor
  • târcave
  • târcavelor
vocativ singular
  • târcavule
  • târcave
  • târca
  • târcavo
plural
  • târcavilor
  • târcavelor
țircav adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țircav
  • țircavul
  • țircavă
  • țircava
plural
  • țircavi
  • țircavii
  • țircave
  • țircavele
genitiv-dativ singular
  • țircav
  • țircavului
  • țircave
  • țircavei
plural
  • țircavi
  • țircavilor
  • țircave
  • țircavelor
vocativ singular
plural
țurcav adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țurcav
  • țurcavul
  • țurca
  • țurcava
plural
  • țurcavi
  • țurcavii
  • țurcave
  • țurcavele
genitiv-dativ singular
  • țurcav
  • țurcavului
  • țurcave
  • țurcavei
plural
  • țurcavi
  • țurcavilor
  • țurcave
  • țurcavelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

târcav, târcaadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.