tânjire sf [At: N. TEST. (1648), 100714 / Pl: ~ri / E: tânji] 1 Întristare. 2 Suferință morală foarte mare Si: consumare. 3 Slăbiciune fizică. 4 (Fig) Lâncezire. 5 (Fig) Stagnare.

tânji vi [At: PSALT. HUR. 93^v/3 / Pzi: ~jesc / E: vsl тѫжити] 1 A se întrista. 2 A suferi mult din punct de vedere moral Si: a se consuma. 3 A suferi de dorul cuiva sau a ceva. 4 A dori ceva foarte mult Si: a jindui, a râvni. 5 (îrg) A-și exprima nemulțumirea Si: a se plânge. 6 A se afla într-o stare de slăbiciune fizică. 7 A fi bolnăvicios. 8 (D. plante) A se veșteji. 9 (Fig) A lâncezi. 10 (Fig) A stagna.

TÎNJI, tînjesc, vb. IV. Intranz. 1. A se afla într-o stare de slăbiciune fizică, a fi bolnăvicios; a lîncezi. Preoteasa tînjește cam de mult... Ia, ia la doftorii, bea și apă dăscîntată... Și degeaba sînt toate. DELAVRANCEA, O. II 303. Șopîrlele, gonite din culcușurile lor de năvala apei, tînjesc pe lîngă drum. VLAHUȚĂ, O. A. 155. Voinicul, văzînd că sănătatea mă-sei tînjește nu știa ce să-i mai facă spre a o mai înveseli. ISPIRESCU, L. 126. Tînjea de mic, fiindcă mamă-sa îl născuse înainte de vreme. CARAGIALE, O. III 93. ♦ (Despre plante, p. ext. despre locul unde cresc ele) A se usca, a se ofili, a se veșteji. Livezile, după anul de pustiire, tînjesc; dar renasc apoi. SADOVEANU, O. VI 402. Frunza tînjea, se îngălbenea. GÎRLEANU, L. 42. Trandafirul rău tînjește Dacă-l smulgi de unde crește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 202. ♦ Fig. A lîncezi, a stagna. Frumoasele clădiri ale portului s-au părăduit, toată mișcarea și viața orașului a început a tînji. VLAHUȚĂ, R. P. 45. Mă tem prin urmare să nu-ți fi pierit liniștea fără de care biata literatură tînjește. ALECSANDRI, S. 159. 2. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau «după») A se ofili, a se topi, a suferi (sub apăsarea unor suferințe morale). Și-n aerul închis, fierbinte, Ce-l vezi cum tremură în soare, Tînjim de dorul altor locuri Ca niște pasări călătoare. VLAHUȚĂ, O. A. 79. Nu mai tînji atîta după dînșii; se vede că așa le-a fost scris, mititeii. CREANGĂ, A. 113. ◊ Fig. Spancioc: Boieri! a sa nălțime Ciubăr ne poruncește. La curte dar, căci tronul de dorul lui tînjește. ALECSANDRI, T. II 82.

TÎNJIRE, tînjiri, s. f. Faptul de a tînji; lîncezire, ofilire. Atîta vîsc Și-atîtea frunze veștede? Ce-nseamnă tînjirea aceasta? BENIUC, V. 29.

A TÂNJI ~esc intranz. 1) fig. A suferi de dorul cuiva; a fi cuprins de slăbiciune. 2) A avea o boală neidentificată (fără a cădea la pat); a gogi. 3) fig. (despre plante) A stagna în dezvoltare (din cauza condițiilor nefavorabile). /<sl. tonžiti

tânjì V. Mold. a se topi de-an picioarele, a lângezi: acolo să tânjească ’n lâncedă sclavie AL. [Slav. TẼJITI, a fi trist].

tînjésc v. intr. (vsl. tonžiti, a te întrista, a fi chinuit, rudă cu tongovati. V. tînguĭesc, tujesc). Sufer, gogesc, mă consum, mă prăpădesc de dor, de lipsa cuĭva, de lipsa de aer curat ș. a.: a tînji de doru copiilor, după copiĭ, după libertate; o plantă care tînjește la umbră. V. lîncezesc.

tânjire s. f., g.-d. art. tânjirii

tânjire s. f., g.-d. art. tânjirii

tânjire s. f., g.-d. art. tânjirii; pl. tânjiri

tânji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tânjesc, 3 sg. tânjește, imperf. 1 tânjeam; conj. prez. 1 sg. să tânjesc, 3 să tânjească

tânji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tânjesc, imperf. 3 sg. tânjea; conj. prez. 3 să tânjească

tânji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tânjesc, imperf. 3 sg. tânjea; conj. prez. 3 sg. și pl. tânjească

tînji (conj. tînjească)

tânjesc, -jească 3 conj., -jeam 1 imp.

tînji (-jesc, -it), vb. – 1. (Înv.) A se întrista, a se mîhni. – 2. (Înv.) A crîcni. – 3. A lîncezi, a se consuma, a slăbi, a se ofili. Sl. tąziti „a fi supărător” (Cihac, II, 11; Byhan 337), cf. bg. tăžiam, rus. tužiti, aceeași origine ca tîngă, tîngui. – Der. tînjeală, s. f. (slăbiciune, ofilire); tînjitor, adj. (galeș, debil). – Cf. stînjeni.

TÂNJI vb. 1. v. zăcea. 2. v. jindui.

TÂNJI vb. v. îngălbeni, întrista, mâhni, murmura, ofili, păli, plânge, posomorî, stagna, trece, usca, veșteji.

tînji vb. v. ÎNGĂLBENI. ÎNTRISTA. MÎHNI. MURMURA. OFILI. PĂLI. PLÎNGE. POSOMORÎ. STAGNA. TRECE. USCA. VEȘTEJI.

TÎNJI vb. 1. a boli, a piroti, a zăcea, (pop.) a gogi, (reg.) a zălezi, (Munt. și Olt.) a tîromi, (înv.) a lîncezi. (~ de multă vreme la pat.) 2. a jindui, a rîvni. (Cîndva ~ după alt soi de viață.)