2 intrări
18 definiții

Explicative DEX

tâlhărit1 sn [At: N. COSTIN, ap. LET.2 II, 36 / V: (înv) tăl~ / Pl: (nob) ~uri / E: tâlhări] (Îrg) Tâlhărie (1).

tâlhărit2, ~ă a [At: JIPESCU, O. 93 / Pl: ~iți, ~e / E: tâlhări] Jefuit de tâlhari (1) Si: prădat.

TÂLHĂRI, tâlhăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce o viață de tâlhar, a comite fapte de tâlhar; a jefui, a prăda. – Din tâlhar.

TÂLHĂRI, tâlhăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce o viață de tâlhar, a comite fapte de tâlhar; a jefui, a prăda. – Din tâlhar.

tălhări v vz tâlhări

tălhărit sn vz tâlhărit

tâlhări [At: CORESI, EV. 72 / V: (îrg) tăl~ / Pzi: ~resc / E: tâlhar] 1 vi A duce viață de tâlhar (1), furând, jefuind, prădând Si: (înv) a tâlhui (1). 2 vr (Reg) A se face haiduc Si: a se haiduci.

TÎLHĂRI, tîlhăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce viață de tîlhar; a jefui, a prăda, a fura. Scoase toate avuțiile ce adusese de cînd tîlhărea. ISPIRESCU, L. 144.

A TÂLHĂRI ~esc intranz. pop. A fi tâlhar. /Din tâlhar

tâlhărì v. a jefui și ucide.

2) tîlhărésc v. intr. Duc vĭață de tîlhar. – Mold. tălh-.

Ortografice DOOM

tâlhări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâlhăresc, 3 sg. tâlhărește, imperf. 1 tâlhăream; conj. prez. 1 sg. să tâlhăresc, 3 să tâlhărească

tâlhări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâlhăresc, imperf. 3 sg. tâlhărea; conj. prez. 3 să tâlhărească

tâlhări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâlhăresc, imperf. 3 sg. tâlhărea; conj. prez. 3 sg. și pl. tâlhărească

Sinonime

TÂLHĂRIT s. v. banditism, gangsterism, jaf, tâlhărie.

TÂLHĂRI vb. v. jefui, prăda.

tîlhări vb. v. JEFUI. PRĂDA.

tîlhărit s. v. BANDITISM. GANGSTERISM. JAF. TÎLHĂRIE.

Arhaisme și regionalisme

TÎLHĂRIT s. n. (Mold.) Tîlhărie. De atunce nu mai avea Cantemir-Vodă odihnă în domnie . . că se împluse țara de tâlhărit. N. COSTIN. Nu ave cum merge într-altă parte de răul tîlhăritului. NECULCE. Etimologie: tîlhări. Vezi și tîlhăret. Cf. jac, jâcuire, lotrie, tîlhușag.

Intrare: tâlhărit
tâlhărit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tâlhărit
  • tâlhăritul
  • tâlhăritu‑
  • tâlhări
  • tâlhărita
plural
  • tâlhăriți
  • tâlhăriții
  • tâlhărite
  • tâlhăritele
genitiv-dativ singular
  • tâlhărit
  • tâlhăritului
  • tâlhărite
  • tâlhăritei
plural
  • tâlhăriți
  • tâlhăriților
  • tâlhărite
  • tâlhăritelor
vocativ singular
plural
tălhărit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tâlhări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tâlhări
  • tâlhărire
  • tâlhărit
  • tâlhăritu‑
  • tâlhărind
  • tâlhărindu‑
singular plural
  • tâlhărește
  • tâlhăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tâlhăresc
(să)
  • tâlhăresc
  • tâlhăream
  • tâlhării
  • tâlhărisem
a II-a (tu)
  • tâlhărești
(să)
  • tâlhărești
  • tâlhăreai
  • tâlhăriși
  • tâlhăriseși
a III-a (el, ea)
  • tâlhărește
(să)
  • tâlhărească
  • tâlhărea
  • tâlhări
  • tâlhărise
plural I (noi)
  • tâlhărim
(să)
  • tâlhărim
  • tâlhăream
  • tâlhărirăm
  • tâlhăriserăm
  • tâlhărisem
a II-a (voi)
  • tâlhăriți
(să)
  • tâlhăriți
  • tâlhăreați
  • tâlhărirăți
  • tâlhăriserăți
  • tâlhăriseți
a III-a (ei, ele)
  • tâlhăresc
(să)
  • tâlhărească
  • tâlhăreau
  • tâlhări
  • tâlhăriseră
tălhări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tâlhări, tâlhărescverb

  • 1. rar A duce o viață de tâlhar, a comite fapte de tâlhar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Scoase toate avuțiile ce adusese de cînd tîlhărea. ISPIRESCU, L. 144. DLRLC
etimologie:
  • tâlhar DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „tâlhărit” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1