6 definiții pentru tâlhăret
Explicative DEX
tâlhăret sn [At: BIBLIA (1688), 3332/55 / V: (înv) tăl~ / Pl: (rar) ~uri / E: tâlhar + -et] (Înv) Tâlhărime.
tălhăret sn vz tâlhăret
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tîlhărét n., pl. urĭ. Mulțime de tîlharĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
TÂLHĂRET s. v. tâlhărime.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tîlhăret s. v. TÎLHĂRIME.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
TÎLHĂRET s. n. (Mold.) Tîlhârime. A: N-a rămas loc necălcat de tălhăret. PSEUDO-MUSTE. Tîlhăret mult era De la Cotnar în sus era țara pustie. NECULCE. // B: Trimise D[o]mnul preste dînșii. . . tîlhăreturile sirilor și tîlhăretul moavitenilor. BIBLIA (1688). Etimologie: tîlhar + suf. -et. Vezi și tîlhărit. Cf. I o t r a m e.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: tâlhăret
tâlhăret substantiv neutru
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
tălhăret
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)