TÂLCUIRE, tâlcuiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a tâlcui și rezultatul ei.- V. tâlcui.

tâlcuire sf [At: BIBLIA (1688), 111/51 / Pl: ~ri / E: tâlcui] 1 (Pop) Interpretare a înțelesului unor vobe, scrieri, fapte etc. Si: comentare, (îvr) tălmăcie, (îvp) tălmăcire (2), (înv) tălmăcitură (2), tâlcuială (1). 2 Explicare (1). 3 (Înv) Definiție (1). 4 (Înv) Traducere (1).

TÂLCUIRE, tâlcuiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a tâlcui și rezultatul ei. – V. tâlcui.

TÂLCUI, tâlcuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A explica, a interpreta tâlcul unor fapte, al unor vorbe etc.; a tălmăci. 2. A traduce. [Prez. ind. și: tâlcui] – Din sl. tlŭkovati.

tâlcui [At: EUSTRATIE, PRAV. 37/8 / V: (reg) tel~ / Pzi: tâlcui, ~esc / E: slv тлъковати] 1 vt (Pop) A interpreta tâlcul (3) unor vobe, scrieri, fapte etc. Si: a comenta, (pop) a tălmăci (2). 2 vt (Pop) A explica (1). 3 vr (Înv) A se gândi (3). 4 vt (Îrg) A traduce (1). 5 vi (Reg) A pălăvrăgi.

telcui v vz tâlcui

TÂLCUI, tâlcuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A explica, a interpreta tâlcul unor fapte, al unor vorbe etc., a tălmăci. 2. A traduce. [Prez. ind. și: tâlcui] – Din sl. tlŭkovati.

TÎLCUI, tîlcuiesc, vb. IV. Tranz. (Astăzi rar) 1. A explica, a interpreta tîlcul unor fapte, vorbe, scrieri etc.; a tălmăci. S-a mirat neputîndu-și tîlcui de unde să vie această prefacere. SBIERA, P. 138. Le tîlcuiam toate înțelesurile și pildele lui. GORJAN, H. IV 142. 2. A traduce, a tălmăci. Cronos... pre limba noastră se tîlcuiește, timpul sau vremea. ISPIRESCU, U. 81. Învățătură despre a lumii orînduială... de pe grecie pe romînie tîlcuită. EMINESCU, N. 45. – Prez. ind. și: tîlcui (ARGHEZI, V. 181).

TÎLCUIRE, tîlcuiri, s. f. Acțiunea de a tîlcui și rezultatul ei. Tîlcuiri de visuri coordonate alfabetic. EMINESCU, N. 45.

A TÂLCUI ~iesc tranz. înv. 1) (lecții, teme, fenomene, fapte) A expune într-o formă accesibilă, comentând tâlcul; a tălmăci; a explica; a lămuri. 2) rar (texte) A transpune dintr-o limbă în alta; a tălmăci; a traduce. /<sl. tlukovati

tâlcuì v. a explica un text vechiu, a-l tălmăci. [Slav. TLŬKOVATI, a interpreta].

tîlcuĭésc v. tr. (vsl. tlŭkovati, a interpreta. V. ticluĭesc). Vechĭ. Rar azĭ. Interpretez, tălmăcesc, traduc. Pop. Staŭ la tîlc, la taĭfas, tăinuĭesc: babele tot tîlcuĭaŭ la poartă.

tâlcuire (pop.) s. f., g.-d. art. tâlcuirii; pl. tâlcuiri

tâlcuire (pop.) s. f., g.-d. art. tâlcuirii; pl. tâlcuiri

tâlcuire s. f., g.-d. art. tâlcuirii; pl. tâlcuiri

tâlcui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâlcuiesc, 3 sg. tâlcuiește, imperf. 1 tâlcuiam; conj. prez. 1 sg. să tâlcuiesc, 3 să tâlcuiască

tâlcui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâlcuiesc, imperf. 3 sg. tâlcuia; conj. prez. 3 să tâlcuiască

tâlcui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâlcuiesc, imperf. 3 sg. tâlcuia; conj. prez. 3 sg. și pl. tâlcuiască

tîlcui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tîlcuiesc, conj. tîlcuiască)

tâlcuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

TÂLCUIRE s. v. tălmăcire, traducere, transpunere.

TÂLCUIRE s. 1. v. interpretare. 2. v. analizare.

TÂLCUI vb. v. tălmăci, traduce, transpune.

TÂLCUI vb. 1. v. interpreta. 2. v. analiza.

tîlcui vb. v. TĂLMĂCI. TRADUCE. TRANSPUNE.

TÎLCUI vb. 1. a interpreta, a tălmăci. (Îi ~ visul avut.) 2. a analiza, a comenta, a explica, a interpreta, (înv.) a întoarce, (fig.) a descifra. (A ~ un text literar.)

TÎLCUIRE s. 1. interpretare, tălmăcire, (pop.) tîlc, (înv.) tălmăcitură, tîlcovanie, tîlcuială. (Dădea scrisorii tot felul de ~i.) 2. analizare, comentare, explicare, interpretare, (înv.) tîlcuială. (~ unui text literar.)

tîlcuire s. v. TĂLMĂCIRE. TRADUCERE. TRANSPUNERE.

tâlcuí, tâlcuiesc, v.t. (pop.) A explica, a interpreta tâlcul unor fapte; a tălmăci. – Din sl. tlǔkovati „a interpreta” (Scriban, Șăineanu, DEX).