3 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TERȚ, -Ă, terți, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care vine în rândul al treilea; al treilea. 2. S. m. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte în acte, în litigii sau în convenții nici direct, nici prin reprezentare și față de care actul juridic ori hotărârea pronunțată în cauză nu produce efecte. 3. S. n. (Log.; în sintagma) Terțul exclus = principiu fundamental al gândirii, conform căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals în același timp și sub același raport, o a treia posibilitate fiind exclusă. – Din lat. tertius, it. terzo.

TERȚĂ, terțe, s. f. (Muz.) Intervalul dintre două sunete ale gamei, la distanța de trei trepte. – Din it. terza.

TERȚĂ, terțe, s. f. (Muz.) Intervalul dintre două sunete ale gamei, la distanța de trei trepte. – Din it. terza.

terț, ~ă [At: HAMANGIU, C. C. 229 / V: (rar) ~iu sm / Pl: ~i, ~e / E: lat tertius] 1-2 smf a (Persoană) care nu ia parte la încheierea unui act juridic sau la un litigiu nici direct, nici prin reprezentare, și față de care actul juridic ori hotărârea pronunțată în cauză nu produce efecte. 3 a Al treilea (3). 4 sm (Log; îs) ~ul exclus Principiu fundamental al gândirii, conform căruia dintre două enunțuri contradictorii unul este adevărat, celălalt fals, o a treia posibilitate fiind exclusă.

terță sf [At: PISCUPESCU, O. 82/18 / V: (îvr) ~ție, terț (Pl: ~uri) sn / Pl: ~țe / E: it terza, ger Terz, Terzie, Tertia] 1 Veche unitate de măsură a timpului, egală cu a șaizecea parte dintr-o secundă. 2 (Mat) Unitate de măsură pentru unghiuri, egală cu a șaizecea parte dintr-o secundă. 3 (Muz) Interval dintre două sunete ale gamei, la distanța de trei trepte. 4 (Muz) Treapta a treia de la o treaptă dată. 5 (La unele jocuri de cărți) Serie de trei cărți succesive de aceeași culoare, în ordine crescândă. 6 (Spt) Figură de apărare la scrimă. 7 (Arg; îe) A fî în ~ (cu cineva) A flirta (cu cineva).

TERȚ, -Ă, terți, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care vine în rândul al treilea; al treilea. 2. S. m. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte în acte, în litigii sau în convenții nici direct, nici prin reprezentare și față de care actul juridic ori hotărârea pronunțată în cauză nu produce efecte. 3. S. m. (Log.; în sintagma) Terțul exclus = principiu fundamental al gândirii, conform căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals în același timp și sub același raport, o a treia posibilitate fiind exclusă. – Din lat. tertius, it. terzo.

TERȚ, -Ă, terți, -e, adj. Care vine în rîndul al treilea; al treilea. Terță persoană. ♦ (Substantivat, m.; Jur.) Persoană sau persoane care nu figurează ca parte în acte sau în convenții, dar care pot avea drepturi sau obligații izvorîte din astfel de acte.

TERȚĂ, terțe, s. f. Intervalul format din trei note muzicale consecutive.

TERȚ, -Ă adj. Care vine în al treilea rînd; al treilea. // s.m. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte într-un contract sau într-un angajament intervenit între două părți, dar care poate avea drepturi sau obligații izvorîte din astfel de acte. ♦ (Log.) Principiul terțului exclus = principiu fundamental al logicii bivalente, potrivit căruia un enunț nu poate fi decît adevărat sau fals, o a treia posibilitate fiind exclusă. [< lat. tertius, it. terzo].

TERȚĂ s.f. 1. (Muz.) Interval format din trei note consecutive; treapta a treia de la o treaptă dată. 2. Figură de apărare la scrimă. [< it. terza < lat. tertia].

TERȚ, -Ă I. adj. care vine în al treilea rând; al treilea. ♦ malarie (sau febră) ~ă = formă clinică de malarie în care accesele febrile revin din trei în trei zile. II. s. m. (jur.) persoană care nu figurează ca parte într-un contract ori într-un angajament intervenit între două părți, dar care poate avea drepturi sau obligații izvorâte din astfel de acte. III. s. n. (log.) ŭl exclus = principiu fundamental potrivit căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals, o a treia posibilitate fiind exclusă. (< lat. tertius, it. terzo)

TERȚĂ s. f. 1. (muz.) interval de trei trepte al gamei diatonice; treapta a treia de la o treaptă dată. 2. (la unele jocuri de cărți) serie de trei cărți succesive (as, rege și damă) de aceeași culoare, în ordine crescândă. 3. a treia poziție, de apărare la scrimă. 4. (fam.) a fi în ~ (cu cineva) – a flirta. (< it. terza)

TERȚ1 ~ă (~i, ~e) Care vine pe locul trei într-o ierarhie; al treilea. O ~ă persoană. /<lat. tertius, it. terzo

TERȚĂ ~e f. muz. 1) Treapta a treia a gamei diatonice, considerată de la o treaptă dată. 2) Interval dintre două sunete ale gamei diatonice care cuprinde trei trepte ale scării muzicale. ◊ ~ mică interval care în trei trepte cuprinde un ton și jumătate. ~ mare interval care în trei trepte cuprinde două tonuri. /<it. terza

terță f. 1. Muz. interval de trei note; 2. a 60-a parte a unei secunde.

*térță f., pl. e (it. terza, fr. tierce). Muz. Interval de treĭ note. Scrimă. Pozițiunea mîniĭ cu unghiile’n jos. Mat. Astr. A șaĭ-zecea parte din secundă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

terț1 adj. m., pl. terți; f. terță, pl. terțe

terță (interval muzical) s. f., g.-d. art. terței; pl. terțe

terț1 adj. m., pl. terți; f. terță, pl. terțe

terță (interval muzical) s. f., g.-d. art. terței; pl. terțe

te (al treilea) adj. m., (jur.) s. m., pl. terți; f. sg. terță, pl. terțe

terță (muz.) s. f., g.-d. art. terței; pl. terțe

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

terță (-țe), s. f.1. Interval muzical dintre două sunete ale gamei la distanța de trei trepte. – 2. Poziție de parare la jocul de scrimă. – 3. Serie de trei cărți succesive în jocurile de cărți. – 4. (Fam.) Codoașă. It. terza.Der. terția, s. f. (caractere tipografice), din germ. Tertia; tărteț, s. n., din it. terzetto; terțină, s. f., din it. terzina; terțiar, s. n., din fr. tertiaire.Cf. terțiu.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fagot în terță v. fagottino.

terță (< it. terza „a treia”) 1. Intervalul* (simplu) dintre o treaptă* și a treia (ascendent sau descendent) a scării muzicale diatonice*; se cifrează cu 3. Tipuri diatonice în sistemul temeperat*: t. mare (ex. do-mi, fa-la), valorează 3 semitonuri și se cifrează 3M; t. mică (ex. re-fa, mi-sol) valorează 3 semitonuri și se cifrează cu 3m. Cu alterații*, se obțin tipuri de t. cromatice*: t. micșorată (ex. la-do bemol) valorează 1 ton și se cifrează 3-; t. mărită (ex. fa-la diez) valorează 5 semitonuri și se cifrează 3+. T. mare și cea mică sunt considerate intervale imperfect consonante*; celelalte sunt disonante*. În sistemul tonal (I, 3) și temperat (I, 1), t. sunt enarmonice (2) cu diferite alte intervale, mai apropiate fiind secunda* și cvarta* (ex. la-do bemol = secunda la-si și sol-si diez = cvarta sol-do). Cu duble alterații t. mare este enarmonică cu cvinta perfectă (ex.: re dublu bemol-fa dublu diez = cvinta perfectă do-sol). Prin răsturnare*, t. mare devine sextă* mică (ex.: sol-si si sol), iar cea mică, sextă* mare (ex.: re-fa fa-re). 2. În arm. clasică (III, 1, 2) un acord (trisonul) este definit ca suprapunerea a cel puțin trei t. 3. În sistemul funcțional*, t. tonicii* se numește mediantă* (< it. mediante < lat. med. mediante „care se află la mijloc”), aflându-se la distanță egală de tonică și de dominantă*. Natura mediantei caracterizează acordurile și modurile maj. și min. 4. T. picardiană, t. mare care înlocuiește, în cadența (1) picardiană, t. mică în modul minor*, de obicei la finele compoziției (1). ♦ În gama naturală* (C. Zarlino) t. mare corespunde raportului de frecvențe* 5/4, iar cea mică raportului 6/5. În această gamă, t. mică re-fa are însă valoarea 32/27, mai joasă cu o comă* sintonică 81/80 decât celelalte t. mici (mi-sol, la-do și si-re). Prin răsturnare, această t. dă sexta mare fa-re 27/16, care întrece cu aceeași comă sintonică celelalte sexte mari (do-la, re-si și sol-mi 5/3). ♦ În teoria muzicală greacă* a antic., unde intervalele erau considerate numai melodic*, terțele și sextele erau cuprinse în categoria intervalelor disonante (diafonii*). T. (și sexta) arm. nu erau studiate în teoria antic. și nici în cea a ev. med. timpuriu; nu se practica nici cântarea prin intervale arm. Abia prin sec. 12 avea să apară, în țările N-V europ. stilul gymel* (< lat. cantus gemellus „cântec geamăn”), în care melodia era acomp., înstinctiv, prin t. inferioare, alternate din când în când cu t. superioare. În stilul faux-bourdon* („bas fals”, Franța, sec. 13-14), vocea (2) principală era acomp. de două voci superioare, aflate permanent la interval de t. și sextă, ansamblul procedând deci prin acorduri paralele (2) de sextă, afară de începutul și sfârșitul compoziției. În sec. 14, t. și sextele mari au fost teoretic recunoscute ca intervale arm. imperfect consonante. T. mare a fost admisă în acordul final al unei compoziții (pe lângă octavă și cvinta tonicii), pe când t. mică a întâmpinat opoziție teoretică până spre finele sec. 17. De atunci, o dată cu afirmarea principiului tonalității (1), t. și sexta mare au caracterizat acordul perfect major* și modul maj., pe cânt t. și sexta mică, acordul perfect min. și modul min. V. diviziune (4, 6); dualism; polarism.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TERTE 1. – T., mold., 1677; -a, cel bătrîn, 1670 (Băl II; Isp II2). 2. Terleal Ig. (17 A II 286), cf. tc. tertel „șnur de fir împletit”.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a fi în terță expr. (înv.) a nu avea bani, a avea o jenă financiară.

a o arde în terțe expr. a minți; a păcăli

în terță cu cineva expr. în relații intime cu cineva.

Intrare: Terte
Terte nume propriu
nume propriu (I3)
  • Terte
Intrare: terț (adj.)
terț1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • te
  • terțul
  • terțu‑
  • terță
  • terța
plural
  • terți
  • terții
  • terțe
  • terțele
genitiv-dativ singular
  • te
  • terțului
  • terțe
  • terței
plural
  • terți
  • terților
  • terțe
  • terțelor
vocativ singular
plural
Intrare: terță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • terță
  • terța
plural
  • terțe
  • terțele
genitiv-dativ singular
  • terțe
  • terței
plural
  • terțe
  • terțelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

te, terțăadjectiv

  • 1. Care vine în rândul al treilea; al treilea. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Terță persoană. DLRLC
    • 1.1. Malarie (sau febră) terță = formă clinică de malarie în care accesele febrile revin din trei în trei zile. MDN '00
etimologie:

terță, terțesubstantiv feminin

  • 1. muzică Intervalul dintre două sunete ale gamei, la distanța de trei trepte. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Terță mică = interval care în trei trepte cuprinde un ton și jumătate. NODEX
    • 1.2. Terță mare = interval care în trei trepte cuprinde două tonuri. NODEX
    • 1.3. Treapta a treia a gamei diatonice, considerată de la o treaptă dată. NODEX
  • 2. Figură de apărare la scrimă. DN
  • 3. (La unele jocuri de cărți) Serie de trei cărți succesive (as, rege și damă) de aceeași culoare, în ordine crescândă. MDN '00
  • chat_bubble familiar A fi în terță (cu cineva) = flirta. MDN '00
    sinonime: flirta
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.