3 intrări
30 de definiții
din care- explicative (17)
- morfologice (6)
- etimologice (1)
- specializate (2)
- enciclopedice (1)
- argou (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TERȚ, -Ă, terți, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care vine în rândul al treilea; al treilea. 2. S. m. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte în acte, în litigii sau în convenții nici direct, nici prin reprezentare și față de care actul juridic ori hotărârea pronunțată în cauză nu produce efecte. 3. S. n. (Log.; în sintagma) Terțul exclus = principiu fundamental al gândirii, conform căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals în același timp și sub același raport, o a treia posibilitate fiind exclusă. – Din lat. tertius, it. terzo.
TERȚĂ, terțe, s. f. (Muz.) Intervalul dintre două sunete ale gamei, la distanța de trei trepte. – Din it. terza.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TERȚĂ, terțe, s. f. (Muz.) Intervalul dintre două sunete ale gamei, la distanța de trei trepte. – Din it. terza.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
terț, ~ă [At: HAMANGIU, C. C. 229 / V: (rar) ~iu sm / Pl: ~i, ~e / E: lat tertius] 1-2 smf a (Persoană) care nu ia parte la încheierea unui act juridic sau la un litigiu nici direct, nici prin reprezentare, și față de care actul juridic ori hotărârea pronunțată în cauză nu produce efecte. 3 a Al treilea (3). 4 sm (Log; îs) ~ul exclus Principiu fundamental al gândirii, conform căruia dintre două enunțuri contradictorii unul este adevărat, celălalt fals, o a treia posibilitate fiind exclusă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
terț2 sn vz terță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
terță sf [At: PISCUPESCU, O. 82/18 / V: (îvr) ~ție, terț (Pl: ~uri) sn / Pl: ~țe / E: it terza, ger Terz, Terzie, Tertia] 1 Veche unitate de măsură a timpului, egală cu a șaizecea parte dintr-o secundă. 2 (Mat) Unitate de măsură pentru unghiuri, egală cu a șaizecea parte dintr-o secundă. 3 (Muz) Interval dintre două sunete ale gamei, la distanța de trei trepte. 4 (Muz) Treapta a treia de la o treaptă dată. 5 (La unele jocuri de cărți) Serie de trei cărți succesive de aceeași culoare, în ordine crescândă. 6 (Spt) Figură de apărare la scrimă. 7 (Arg; îe) A fî în ~ (cu cineva) A flirta (cu cineva).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
terție sf vz terță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TERȚ, -Ă, terți, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care vine în rândul al treilea; al treilea. 2. S. m. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte în acte, în litigii sau în convenții nici direct, nici prin reprezentare și față de care actul juridic ori hotărârea pronunțată în cauză nu produce efecte. 3. S. m. (Log.; în sintagma) Terțul exclus = principiu fundamental al gândirii, conform căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals în același timp și sub același raport, o a treia posibilitate fiind exclusă. – Din lat. tertius, it. terzo.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de iacobpompilia
- acțiuni
TERȚ, -Ă, terți, -e, adj. Care vine în rîndul al treilea; al treilea. Terță persoană. ♦ (Substantivat, m.; Jur.) Persoană sau persoane care nu figurează ca parte în acte sau în convenții, dar care pot avea drepturi sau obligații izvorîte din astfel de acte.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TERȚĂ, terțe, s. f. Intervalul format din trei note muzicale consecutive.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TERȚ, -Ă adj. Care vine în al treilea rînd; al treilea. // s.m. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte într-un contract sau într-un angajament intervenit între două părți, dar care poate avea drepturi sau obligații izvorîte din astfel de acte. ♦ (Log.) Principiul terțului exclus = principiu fundamental al logicii bivalente, potrivit căruia un enunț nu poate fi decît adevărat sau fals, o a treia posibilitate fiind exclusă. [< lat. tertius, it. terzo].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TERȚĂ s.f. 1. (Muz.) Interval format din trei note consecutive; treapta a treia de la o treaptă dată. 2. Figură de apărare la scrimă. [< it. terza < lat. tertia].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TERȚ, -Ă I. adj. care vine în al treilea rând; al treilea. ♦ malarie (sau febră) ~ă = formă clinică de malarie în care accesele febrile revin din trei în trei zile. II. s. m. (jur.) persoană care nu figurează ca parte într-un contract ori într-un angajament intervenit între două părți, dar care poate avea drepturi sau obligații izvorâte din astfel de acte. III. s. n. (log.) ŭl exclus = principiu fundamental potrivit căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals, o a treia posibilitate fiind exclusă. (< lat. tertius, it. terzo)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TERȚĂ s. f. 1. (muz.) interval de trei trepte al gamei diatonice; treapta a treia de la o treaptă dată. 2. (la unele jocuri de cărți) serie de trei cărți succesive (as, rege și damă) de aceeași culoare, în ordine crescândă. 3. a treia poziție, de apărare la scrimă. 4. (fam.) a fi în ~ (cu cineva) – a flirta. (< it. terza)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TERȚ1 ~ă (~i, ~e) Care vine pe locul trei într-o ierarhie; al treilea. O ~ă persoană. /<lat. tertius, it. terzo
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TERȚĂ ~e f. muz. 1) Treapta a treia a gamei diatonice, considerată de la o treaptă dată. 2) Interval dintre două sunete ale gamei diatonice care cuprinde trei trepte ale scării muzicale. ◊ ~ mică interval care în trei trepte cuprinde un ton și jumătate. ~ mare interval care în trei trepte cuprinde două tonuri. /<it. terza
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
terță f. 1. Muz. interval de trei note; 2. a 60-a parte a unei secunde.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*térță f., pl. e (it. terza, fr. tierce). Muz. Interval de treĭ note. Scrimă. Pozițiunea mîniĭ cu unghiile’n jos. Mat. Astr. A șaĭ-zecea parte din secundă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
terț1 adj. m., pl. terți; f. terță, pl. terțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
terță (interval muzical) s. f., g.-d. art. terței; pl. terțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
terț1 adj. m., pl. terți; f. terță, pl. terțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
terță (interval muzical) s. f., g.-d. art. terței; pl. terțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
terț (al treilea) adj. m., (jur.) s. m., pl. terți; f. sg. terță, pl. terțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
terță (muz.) s. f., g.-d. art. terței; pl. terțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
terță (-țe), s. f. – 1. Interval muzical dintre două sunete ale gamei la distanța de trei trepte. – 2. Poziție de parare la jocul de scrimă. – 3. Serie de trei cărți succesive în jocurile de cărți. – 4. (Fam.) Codoașă. It. terza. – Der. terția, s. f. (caractere tipografice), din germ. Tertia; tărteț, s. n., din it. terzetto; terțină, s. f., din it. terzina; terțiar, s. n., din fr. tertiaire. – Cf. terțiu.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
fagot în terță v. fagottino.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
terță (< it. terza „a treia”) 1. Intervalul* (simplu) dintre o treaptă* și a treia (ascendent sau descendent) a scării muzicale diatonice*; se cifrează cu 3. Tipuri diatonice în sistemul temeperat*: t. mare (ex. do-mi, fa-la), valorează 3 semitonuri și se cifrează 3M; t. mică (ex. re-fa, mi-sol) valorează 3 semitonuri și se cifrează cu 3m. Cu alterații*, se obțin tipuri de t. cromatice*: t. micșorată (ex. la-do bemol) valorează 1 ton și se cifrează 3-; t. mărită (ex. fa-la diez) valorează 5 semitonuri și se cifrează 3+. T. mare și cea mică sunt considerate intervale imperfect consonante*; celelalte sunt disonante*. În sistemul tonal (I, 3) și temperat (I, 1), t. sunt enarmonice (2) cu diferite alte intervale, mai apropiate fiind secunda* și cvarta* (ex. la-do bemol = secunda la-si și sol-si diez = cvarta sol-do). Cu duble alterații t. mare este enarmonică cu cvinta perfectă (ex.: re dublu bemol-fa dublu diez = cvinta perfectă do-sol). Prin răsturnare*, t. mare devine sextă* mică (ex.: sol-si si sol), iar cea mică, sextă* mare (ex.: re-fa fa-re). 2. În arm. clasică (III, 1, 2) un acord (trisonul) este definit ca suprapunerea a cel puțin trei t. 3. În sistemul funcțional*, t. tonicii* se numește mediantă* (< it. mediante < lat. med. mediante „care se află la mijloc”), aflându-se la distanță egală de tonică și de dominantă*. Natura mediantei caracterizează acordurile și modurile maj. și min. 4. T. picardiană, t. mare care înlocuiește, în cadența (1) picardiană, t. mică în modul minor*, de obicei la finele compoziției (1). ♦ În gama naturală* (C. Zarlino) t. mare corespunde raportului de frecvențe* 5/4, iar cea mică raportului 6/5. În această gamă, t. mică re-fa are însă valoarea 32/27, mai joasă cu o comă* sintonică 81/80 decât celelalte t. mici (mi-sol, la-do și si-re). Prin răsturnare, această t. dă sexta mare fa-re 27/16, care întrece cu aceeași comă sintonică celelalte sexte mari (do-la, re-si și sol-mi 5/3). ♦ În teoria muzicală greacă* a antic., unde intervalele erau considerate numai melodic*, terțele și sextele erau cuprinse în categoria intervalelor disonante (diafonii*). T. (și sexta) arm. nu erau studiate în teoria antic. și nici în cea a ev. med. timpuriu; nu se practica nici cântarea prin intervale arm. Abia prin sec. 12 avea să apară, în țările N-V europ. stilul gymel* (< lat. cantus gemellus „cântec geamăn”), în care melodia era acomp., înstinctiv, prin t. inferioare, alternate din când în când cu t. superioare. În stilul faux-bourdon* („bas fals”, Franța, sec. 13-14), vocea (2) principală era acomp. de două voci superioare, aflate permanent la interval de t. și sextă, ansamblul procedând deci prin acorduri paralele (2) de sextă, afară de începutul și sfârșitul compoziției. În sec. 14, t. și sextele mari au fost teoretic recunoscute ca intervale arm. imperfect consonante. T. mare a fost admisă în acordul final al unei compoziții (pe lângă octavă și cvinta tonicii), pe când t. mică a întâmpinat opoziție teoretică până spre finele sec. 17. De atunci, o dată cu afirmarea principiului tonalității (1), t. și sexta mare au caracterizat acordul perfect major* și modul maj., pe cânt t. și sexta mică, acordul perfect min. și modul min. V. diviziune (4, 6); dualism; polarism.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
TERTE 1. – T., mold., 1677; -a, cel bătrîn, 1670 (Băl II; Isp II2). 2. Terleal Ig. (17 A II 286), cf. tc. tertel „șnur de fir împletit”.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a fi în terță expr. (înv.) a nu avea bani, a avea o jenă financiară.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a o arde în terțe expr. a minți; a păcăli
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
în terță cu cineva expr. în relații intime cu cineva.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
terț, terțăadjectiv
- 1. Care vine în rândul al treilea; al treilea. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Terță persoană. DLRLC
- 1.1. Malarie (sau febră) terță = formă clinică de malarie în care accesele febrile revin din trei în trei zile. MDN '00
-
etimologie:
- tertius DEX '09 DEX '98 DN
- terzo DEX '09 DEX '98 DN
terță, terțesubstantiv feminin
- 1. Intervalul dintre două sunete ale gamei, la distanța de trei trepte. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. Terță mică = interval care în trei trepte cuprinde un ton și jumătate. NODEX
- 1.2. Terță mare = interval care în trei trepte cuprinde două tonuri. NODEX
- 1.3. Treapta a treia a gamei diatonice, considerată de la o treaptă dată. NODEX
-
- 2. Figură de apărare la scrimă. DN
- 3. (La unele jocuri de cărți) Serie de trei cărți succesive (as, rege și damă) de aceeași culoare, în ordine crescândă. MDN '00
- A fi în terță (cu cineva) = flirta. MDN '00sinonime: flirta
etimologie:
- terza DEX '09 DEX '98 DN