TUTUÍ, tutuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A(-și) spune „tu” când stă (ori stau) de vorbă (ca semn al relațiilor familiare); a fi în relații familiare cu cineva. – Din tu (după fr. tutoyer).
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de ana_zecheru
| Greșeală de tipar
| Permalink
A TUTUÍ1 ~iésc tranz. (persoane) A spune „tu”; a trata cu o adresare foarte familiară. /Din tu
Sursa: NODEX |
Adăugată de siveco
| Greșeală de tipar
| Permalink
A TUTUÍ2 tútui intranz. A produce sunete grave și prelungi; a face „tu-tu”. /Onomat.
Sursa: NODEX |
Adăugată de siveco
| Greșeală de tipar
| Permalink
A SE TUTUÍ mă ~iésc intranz. 1) A-și spune reciproc „tu”. 2) A fi în relații familiare (unul cu altul). /Din tu
Sursa: NODEX |
Adăugată de siveco
| Greșeală de tipar
| Permalink
tutuí1, tutuiésc, vb. IV (reg.) a zăpăci, a deruta.
Sursa: DAR |
Adăugată de blaurb
| Greșeală de tipar
| Permalink
tutuí2, tutuiésc, vb. IV (reg.) 1. a suna din bucium. 2. a alunga.
Sursa: DAR |
Adăugată de blaurb
| Greșeală de tipar
| Permalink
TUTUÍ vb. (reg.) a (se) tui. (A se ~ cu cineva.)
Sursa: Sinonime |
Adăugată de siveco
| Greșeală de tipar
| Permalink
tutuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tutuiésc, imperf. 3 sg. tutuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tutuiáscă
Sursa: Ortografic |
Adăugată de siveco
| Greșeală de tipar
| Permalink
ȚUȚÚI, țuțuiuri, s. n. (Reg.) Țugui. – Cf. țugui.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de laura_tache
| Greșeală de tipar
| Permalink
țuțuí, țuțuíuri, s.n. (reg.) 1. țugui, vârf, pisc. 2. moț de păr. 3. cucui.
Sursa: DAR |
Adăugată de blaurb
| Greșeală de tipar
| Permalink
ȚUȚÚI s. v. țugui, țuguitură.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de siveco
| Greșeală de tipar
| Permalink
țuțúi s. n., pl. țuțúiuri/țuțúie
Sursa: Ortografic |
Adăugată de siveco
| Greșeală de tipar
| Permalink
ȚUȚUIÁ, țúțui, vb. I. Refl. A se cocoța. [Pr.: -țu-ia] – Din țuțui.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de laura_tache
| Greșeală de tipar
| Permalink
țuțuiá, țúțui, vb. I refl. (reg.) 1. a se cocoța. 2. a ascuți.
Sursa: DAR |
Adăugată de blaurb
| Greșeală de tipar
| Permalink
ȚUȚUIÁ vb. v. cățăra, cocoța, ridica, sui, urca.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de siveco
| Greșeală de tipar
| Permalink
țuțuiá vb., ind. prez. 1 sg. țúțui/țuțuiéz, 1 pl. țuțuiém; conj. prez. 3 sg. și pl. țúțuie/țuțuiéze; ger. țuțuínd
Sursa: Ortografic |
Adăugată de siveco
| Greșeală de tipar
| Permalink
