2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUTELA, tutelez, vb. I. Tranz. A avea ceva sau pe cineva în grijă; a proteja, a ocroti; a patrona. – Din tutelă.

TUTELA, tutelez, vb. I. Tranz. A avea ceva sau pe cineva în grijă; a proteja, a ocroti; a patrona. – Din tutelă.

tutela vt [At: LEG. EG. PL. 168 / Pl: ~lez / E: tutelă] A avea pe cineva sau ceva în grijă Si: a ocroti, a patrona, a proteja.

TUTELA, tutelez, vb. I. Tranz. A avea în grijă; a ocroti, a patrona. Se impune ca Filarmonicile de stat să dispună de o formație corală pe care s-o tuteleze. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 11/5.

TUTELA vb. I. tr. A avea grijă, a proteja, a supraveghea; a patrona. [< it. tutelare].

TUTELA vb. tr. a avea pe cineva în grijă; a proteja, a patrona. (< tutelă)

A TUTELA ~ez tranz. (persoane, așezăminte, teritorii) A ține sub tutelă, limitând în drepturi sau ocrotindu-le; a patrona. /Din tutelă

TUTELĂ, tutele, s. f. 1. Acțiunea de a tutela; instituție legală având drept scop ocrotirea și administrarea intereselor unui minor sau ale unui alienat sau debil mintal; tutelaj, epitropie. 2. Administrare, control etc. exercitate asupra unei instituții, organizații etc. aflate în subordine, asupra unui teritoriu dependent etc. 3. Sprijin, ocrotire, protecție. – Din fr. tutelle, lat. tutela.

tute sf [At: ȘINCAI, HR. I, 73/33 / Pl: ~le / E: fr tutelle, lat tutela] 1 Tutelare. 2 Instituție legală având drept scop ocrotirea și administrarea intereselor unui minor sau ale unui alienat Si: epitropie, tutorat (1), (rar) tutelaj (2), tutorie. 3 (Fig) Drept (abuziv) de a ține sub ascultare Si: conducere, control. 4 (Fig) Protecție. 5 Administrare care se exercită asupra unei instituții, organizații etc. aflate în subordine sau asupra unui teritoriu dependent Si: tutorat (2).

TUTELĂ, tutele, s. f. 1. Acțiunea de a tutela; instituție legală având drept scop ocrotirea și administrarea intereselor unui minor sau ale unui alienat sau debil mintal; tutelaj, epitropie. 2. Administrare, control etc. exercitate asupra unei instituții, organizații etc. aflate în subordine, asupra unui teritoriu dependent etc. 3. Sprijin, ocrotire, protecție. – Din fr. tutelle, lat. tutela.

TUTELĂ, tutele, s. f. 1. Acțiunea de a tutela; ocrotire, protejare; instituție legală avînd drept scop ocrotirea și administrarea intereselor unui minor sau (impropriu) a unei persoane puse sub interdicție (v. curatelă); epitropie. E pur și simplu căzută în mintea copiilor... Cum sosește la oraș, pot cere s-o pun sub tutelă. DUMITRIU, B. F. 151. Împlinind 21 de ani, n-am voit să ies de sub tutela unchiu-meu, fratele mamei. DELAVRANCEA, H. T 56. ◊ Fig. Odată formați artiștii de talent, ei nu mai au nevoie de tutela criticii. GHEREA, ST. CR. III 137. Poezia, ca o tutelă eternă a omenirii, trebuie să-și reformeze cu totul mijloacele sale cele vechi. BOLLIAC, O. 40. ♦ Sarcină pe care o primește sau și-o ia o țară, un grup de țări, o organizație politică internațională etc. de a administra și de a ocroti (pe un anumit termen) un teritoriu, o țară. 2. Drept (abuziv) pe care și-l ia cineva de a ține pe altul sub ascultare, sub dependență; stare de dependență în care se află cineva; stăpînire apăsătoare. De altmintrelea nu era întăia oară cînd se adoptau de un sinod romînesc... tutele străine. IORGA, L. II 58. A fost scrisă de... niște ipocriți și fanatici care, vrînd să ție lumea sub tutela lor, iscodeau feluri de basme ca să o sparie. NEGRUZZI, S. I 235.

TUTE s.f. 1. Autoritate dată de lege unei persoane sau acceptată de bunăvoie de aceasta, de a avea grijă, în mod gratuit, de o persoană minoră și de averea sa sau de o persoană pusă sub interdicție. 2. Ținere a unei persoane, a unui stat etc. (în mod abuziv) sub ascultare, sub dependență. ♦ (Fig.) Ocrotire, sprijin. [< lat., it. tutela, fr. tutelle].

TUTE s. f. 1. autoritate dată de lege unei persoane sau acceptată de bunăvoie de aceasta, de a avea grijă în mod gratuit de un minor și de averea sa sau de o persoană pusă sub interdicție. ♦ ~ internațională = sistem de administrare a unor teritorii dependente care înlocuiește sistemul teritoriilor sub mandat. 2. drept abuziv luat de cineva de a-i ține pe alții sub ascultare, sub dependență. 3. (fig.) ocrotire, sprijin, protecție. (< fr. tutelle, lat. tutela)

TUTELĂ ~e f. 1) Autorizație acordată cuiva prin lege de a avea grijă de o persoană lipsită de capacitatea de a acționa independent sau de bunurile acesteia. 2) Instituție legală care are menirea de a ocroti minorii sau persoanele puse sub interdicție. 3) fig. Sprijin binevoitor, acordat unei persoane în vederea atingerii unui scop. 4) fig. depr. Dependență jenantă; ocrotire supărătoare. [G.-D. tutelei] /<fr. tutelle, lat. tutela

tutelă f. 1. autoritate dată conform legii spre a purta grijă de persoana și de averea unui minor sau a unui interzis; 2. fig. protecțiune.

*tutélă f., pl. e (lat. tutela). Jur. Epitropie, apărarea persoaneĭ și averiĭ unuĭ minor orfan saŭ unuĭ interzis de către altă persoană pusă la un tribunal. Fig. Protecțiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tutela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. tutelez, 3 tutelea; conj. prez. 1 sg. să tutelez, 3 să tuteleze

tutela (a ~) vb., ind. prez. 3 tutelea

tutela vb., ind. prez. 1 sg. tutelez, 3 sg. și pl. tutelea

tute s. f., g.-d. art. tutelei; pl. tutele

tute s. f., g.-d. art. tutelei; pl. tutele

tute s. f., g.-d. art. tutelei; pl. tutele

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TUTELA vb. a patrona, a sprijini, a susține. (Cine ~ această acțiune?)

TUTE s. 1. (JUR.) epitropie, (rar) tutorat, (înv.) isprăvnicie. (Minor aflat sub ~.) 2. v. ajutor.

TUTE s. 1. (JUR.) epitropie, (rar) tutorat, (înv.) isprăvnicie. (Minor aflat sub ~.) 2. ajutor, ocrotire, patronaj, protecție, sprijin, (rar) tutelaj. (Azilul se bucura de ~ unei societăți filantropice.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tutelă (-le), s. f. – Tutorie, curatelă. Fr. tutelle.Der. tutelar, adj., din fr. tutélaire; tutor (var. tutore), s. m., din fr. tuteur, și var. după lat. tutorem; tutoare (var. tuto(a)ră), s. f.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CONSILIUL DE TUTELĂ v. Organizația Națiunilor Unite.

Intrare: tutela
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tutela
  • tutelare
  • tutelat
  • tutelatu‑
  • tutelând
  • tutelându‑
singular plural
  • tutelea
  • tutelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tutelez
(să)
  • tutelez
  • tutelam
  • tutelai
  • tutelasem
a II-a (tu)
  • tutelezi
(să)
  • tutelezi
  • tutelai
  • tutelași
  • tutelaseși
a III-a (el, ea)
  • tutelea
(să)
  • tuteleze
  • tutela
  • tutelă
  • tutelase
plural I (noi)
  • tutelăm
(să)
  • tutelăm
  • tutelam
  • tutelarăm
  • tutelaserăm
  • tutelasem
a II-a (voi)
  • tutelați
(să)
  • tutelați
  • tutelați
  • tutelarăți
  • tutelaserăți
  • tutelaseți
a III-a (ei, ele)
  • tutelea
(să)
  • tuteleze
  • tutelau
  • tutela
  • tutelaseră
Intrare: tutelă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tute
  • tutela
plural
  • tutele
  • tutelele
genitiv-dativ singular
  • tutele
  • tutelei
plural
  • tutele
  • tutelelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tutela, tutelezverb

etimologie:
  • tutelă DEX '98 DEX '09

tute, tutelesubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a tutela; instituție legală având drept scop ocrotirea și administrarea intereselor unui minor sau ale unui alienat sau debil mintal. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote E pur și simplu căzută în mintea copiilor... Cum sosește la oraș, pot cere s-o pun sub tutelă. DUMITRIU, B. F. 151. DLRLC
    • format_quote Împlinind 21 de ani, n-am voit să ies de sub tutela unchiu-meu, fratele mamei. DELAVRANCEA, H. T 56. DLRLC
    • format_quote figurat Odată formați artiștii de talent, ei nu mai au nevoie de tutela criticii. GHEREA, ST. CR. III 137. DLRLC
    • format_quote Poezia, ca o tutelă eternă a omenirii, trebuie să-și reformeze cu totul mijloacele sale cele vechi. BOLLIAC, O. 40. DLRLC
    • 1.1. Tutelă internațională = sistem de administrare a unor teritorii dependente care înlocuiește sistemul teritoriilor sub mandat. MDN '00
  • 2. Administrare, control etc. exercitate asupra unei instituții, organizații etc. aflate în subordine, asupra unui teritoriu dependent etc. DEX '09 DEX '98
    • diferențiere Sarcină pe care o primește sau și-o ia o țară, un grup de țări, o organizație politică internațională etc. de a administra și de a ocroti (pe un anumit termen) un teritoriu, o țară. DLRLC
    • 2.1. Drept (abuziv) pe care și-l ia cineva de a ține pe altul sub ascultare, sub dependență; stare de dependență în care se află cineva; stăpânire apăsătoare. DLRLC DN
      • format_quote De altmintrelea nu era întăia oară cînd se adoptau de un sinod romînesc... tutele străine. IORGA, L. II 58. DLRLC
      • format_quote A fost scrisă de... niște ipocriți și fanatici care, vrînd să ție lumea sub tutela lor, iscodeau feluri de basme ca să o sparie. NEGRUZZI, S. I 235. DLRLC
  • 3. Ocrotire, protecție, sprijin. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.