TURTUREL, turturel, s. m. Bărbătușul turturelei. – Turturea + suf. -el.

turturel sm [At: HELIADE, O. I, 366 / V: (reg) tor~, ~eu / Pl: ~ei, (reg) ~i / E: turturea css] 1 (Orn) Bărbătușul turturelei (1) Si: (reg) turoi, turtucoi, turturic, turturicoi, turturoi. 2 (Orn; rar) Pui de turturea (1). 3 (Reg) Ornament care se pune în vârful caselor țărănești.

TURTUREL, turturei, s. m. Bărbătușul turturelei. – Turturea + suf. -el.

TURTUREL, turturei, s. m. Bărbătușul turturelei. Zărind o turturică șezînd întristată pe o rămurea uscată, topindu-se de dorul... turturelului, se mînie pe dînsa. MARIAN, O. II 204. Vai, sărmanul turturel, Greu ș-amar a fi de el. ȘEZ. VIII 80.

TURTUREL ~i m. Bărbătușul turturelei. /turturea + suf. ~el

torturel sm vz turturel

turtureu sm vz turturel

țunțurei smp vz țurțurel¹

țupțurei smp vz țurțurel¹

țurțurel¹ sm [At: ALR I 432/337 / V: (Ban) țunțurei, (reg) țupțurei smp / Pl: ~ei / E: țurțur¹ + -el] (Mpl) 1-2 (Șhp) Țurțur¹ (1) (mic). 3 (Reg; adesea cu determinările „de gheață”, „de ploaie”; șîs ~eii mieilor) Măzăriche. 4 (Bot; reg) Ghiocel (Galanthus nivalis).

țurțurel² s [At: PASCU, C. 216 / Pl: ? / E: țurțur² + -el] (Pop) 1-2 Țurțur² (4) (mic).

turturel s. m., pl. turturei, art. turtureii

turturel s. m., pl. turturei, art. turtureii

turturel s. m., pl. turturei, art. turtureii

țurțurél, țurțurei, s.m. (reg.) Boabe de gheață mai măruntă decât grindina; măzăriche, țârai. – Din țurțur „sloi de gheață ascuțit la vârf” + suf. -el.