LUP sm. 1 🐒 Gen de mamifere carnivore, din familia cîinilor, dușmanul cel mai neîmpăcat al turmelor de oi; e foarte de temut, iarna, cînd e flămînd, căci atunci umblă în cete numeroase, atacînd și oamenii (Canis lupus) (🖼 2974); viața aproape excluziv păstorească, dusă în timpurile primitive de Români, i-a familiarizat mult cu acest animal, al cărui nume apare în o mulțime de expresiuni figurate, în proverbe și locuțiuni proverbiale: ~ bătrîn, om foarte șiret, cu multă experiență; are urechi de ~, are un auz foarte fin; a mînca ca un ~, a mînca cu lăcomie; parcă se bat doi ~i la gura lui, se zice despre cel ce înghite cu lăcomie: mînca, de parcă se bateau doi ~i la gura lui (ISP.); la mîncare ca ~ul și la lucru ca butucul, îi place să mănînce mult, dar la lucru e leneș; a scăpa (ca) din gura ~ului, a scăpa un lucru aproape pierdut, a salva din ghiarele răpitorului: trebuie să fac ce-oiu face, ca să-i scap averea din gura ~ului (ALECS.); (P): ce intră în gura lupului nu se mai poate scoate; (P): ~ul mănîncă și din oile numărate, cu toate măsurile de pază pe care le ia cineva, se întîmplă un accident care strică tot; de omul răpitor nu te poți apăra de ajuns; (P): cine se face oaie, îl mănîncă ~ii, cine e prea bun, cine se lasă prea moale, dă prilej celor răi să-i facă neajunsuri; a fi oaie între ~i, despre cel bun, blînd, moale, în mijlocul celor răi, celor hrăpăreți; a umbla ca ~ii pe lîngă oi; a da oile în paza ~ului, a da un lucru în păstrarea aceluia de care tocmai trebuie să te ferești mai mult; a lăsa pe cineva într’un loc, într’o slujbă unde poate face mult rău, unde poate să jefuească nesupărat de nimeni; ~ îmbrăcat în piele de oaie, om rău, șiret, care se preface că e bun și cu vorbe mieroase caută să-și ajungă scopul; (P): ~ul nu se sperie de pielea oii, cel tare nu se intimidează ușor, nu se lasă a fi speriat de ori și ce amenințare; (P): nici ~ul flămînd, nici oaia cu doi miei, nu trebuie să dai unuia tot sau prea mult, iar celuilalt nimic; (P): fie și un ~ mîncat de o oaie; (P): ~ul își schimbă părul, dar năravul ba, rareori cel rău își schimbă năravul, devenind bun; deprinderile cele rele și învechite nu se lasă cu una cu două; (P): ~ul, cînd îmbătrînește, îl latră cîinii, cînd un om mare scapată, cînd cel puternic ajunge slab, cei mici îl încolțesc, își bat joc de dînsul; vorbim (sau vorbești) de ~ și ~ul la ușă, se zice cînd pomenești numele cuiva și acesta tocmai sosește; (P): iarna n’o mănîncă ~ii 👉 IARNĂ; de cînd ~ii albi 👉 ALB I. 18 ¶ 2 Teama pe care a inspirat-o totdeauna lupul, mai ales păstorilor, a făcut ca oamenii de la țară, să consacre ca sărbători o mulțime de zile peste an (zilele ~ilor, sărbătoarea ~ilor) spre a fi feriți atît ei înșiși, cît și turmele și vitele lor de acest animal nesățios; astfel sînt, în ordinea calendarului: Circovii de iarnă (16-18 Ian.), Pilipii (25-30 Ian.), Mărtinii (1-3 Febr.), Stoborul Sîm-Pietrului (30 Iunie), Teclele (24 Sept.), Lucinul (18 Oct.), Sfîntul Dumitru (26 Oct.), Pilipii (12-21 Noemvrie), Sfîntul Andrei (30 Noemvrie), etc. ¶ 3 Blană de lup ¶ 4 Colț de ~ 👉 COLȚ 1 2 ¶ 5 🐦 LUPUL-VRĂBIILOR¹, pasăre cu ciocul vîrtos și încovoiat, care se hrănește cu insecte și cu păsărele; numită și „sfrancioc (-mare)”, „berbecel-mare”, „berbecuț”, „capra-dracului”, „șoimuț”, etc. (Lanius excubitor) (🖼 2975); – LUPUL-VRĂBIILOR² = SFRANCIOC-MIC; – LUPUL-PĂSĂRILOR = COROIU ¶ 6 🌿 COADA-LUPULUI = LUMÎNARE 3, LUMÎNĂRICĂ 2; IARBA-LUPULUI = IARBA-CIUTEI; MĂRUL-LUPULUI = DALAC 2; OCHIUL-LUPULUI, mică plantă ierboasă, cu florile dispuse în mici spice ovoide (Plantago arenaria) (🖼 2976); PIPERUL-LUPULUI = POPIVNIC; SPINAREA-LUPULUI, o varietate de ferigă (Athyrium filix femina); TALPA-LUPULUI = COADA-MÎȚEI¹; TURTA-LUPULUI, semințele foarte toxice ale unui arbore din India (Strychnos nux vomica), din care se extrage strichnina [lat. lupus].

TURTĂ, turte, s. f. 1. Pîine rotundă și plată, făcută din mălai sau din aluat nedospit. Am pus turta în foc să se coacă. ISPIRESCU, L. 335. Se coceau pe vatra sură două turte în cenușă. EMINESCU, O. I 84. Cînd eram la mama fată, Mîncam turtă coaptă-n vatră. ȘEZ. III 60. Să-mi cumpăr la copii sare, C-am făcut o turtă-n vatră Ș-am făcut-o nesărată. ALECSANDRI, P. P. 259. ◊ Expr. A coace (cuiva) turta v. coace (1). A face (pe cineva) turtă = a bate (pe cineva) tare. Las’ că te-oi prinde eu! Am să te fac turtă! GANE, N. III 61. A fi (sau a se îmbăta) turtă = a fi foarte beat, a se îmbăta foarte tare. Erau amîndoi turtă... Lumea a ieșit de prin case și de prin curți, nevenindu-i să-și creadă ochilor. PAS, Z. I 226. A trage cenușa pe turta sa v. cenușă. A rupe (sau a frînge) turta = a sărbători împlinirea unui an de la nașterea unui copil (cu un anumit ritual, în cursul căruia se rupe în două o turtă). Are omul o fată căreia îi rupe turta și a găsit pretext ca să dea o masă cunoscuților. CĂLINESCU, E. O. II 31. În ziua în care un copil împlinește anul, i se rupe turta. MARIAN, NA. 415. 2. Nume generic pentru diferite prăjituri. Tot ce mănînc dintr-însa, mai dulce îmi iaste decît ceale mai alease... turte... pancove și alte dulcețuri. ȚICHINDEAL, F. 446. ◊ Turtă dulce = prăjitură făcută din făină, miere și ouă. Cucoana moașă... rupe o bucată de turtă dulce de la madam Georgescu. CARAGIALE, O. II 170. 3. Pastă care rămîne după ce s-a stors mierea din faguri, uleiul din sămînță de floarea-soarelui etc. și care se fasonează prin turtire în formă plată și rotundă. I se îngălbenise tot trupul ca o turtă de ceară. PREDA, Î. 19. Galben ca turta de ceară și cu mîinile prinse de friguri, se ruga să-i primească atîta cît îi dădea. GALACTION, O. I 288. A doua zi îl găsiră... galben ca turta de ceară. ISPIRESCU, L. 102. 4. Plantă erbacee ghimpoasă din familia compozeelor, cu tulpina foarte scurtă, cu frunzele în rozetă, cu flori alburii dispuse în forma unei stele, dînd aspectul unor raze argintii; crește prin livezi și prin pășunile de la munte (Carlina acaulis). ◊ Compuse: turta-lupului = numele popular al semințelor unui arbore din India (din care se extrage și stricnina) folosite la stîrpirea unor animale stricătoare (Nuces vomicae). De umflătură de inimă... turta-lupului două dramuri să le pisezi cu făină. ȘEZ. X 57; turta-vacii = ciupercă comestibilă, asemănătoare cu mînătarca, cu pălăria convexă, galben- roșcată sau cafenie și acoperită cu o substanță vîscoasă; crește în pădurile de rășinoase (Boletus lutens).

turta-lupului (sămânță) (pop.) s. f. art., g.-d. art. turtei-lupului

!turta-lupului (sămânță) (pop.) s. f. art., g.-d. art. turtei-lupului

turta-lupului s. f.