TURNULÉȚ, turnulețe, s. n. Diminutiv al lui turn; turnișor. – Turn + suf. -uleț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

TURNULÉȚ s. turnișor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

turnuléț s. n., pl. turnuléțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink