TURMENTÁRE, turmentări, s. f. Acțiunea de a (se) turmenta și rezultatul ei. – V. turmenta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

TURMENTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) turmenta și rezultatul ei; turmentație, îmbătare; zăpăceală. [< turmenta].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TURMENTÁ, turmentez, vb. I. Refl. și tranz. (Livr.) A (se) îmbăta. – Din fr. tourmenter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A TURMENTÁ ~éz tranz. A face să se turmenteze. /<fr. tourmenter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE TURMENTÁ mă ~éz intranz. A ajunge în stare de ebrietate în urma consumului excesiv de alcool; a deveni beat; a se îmbăta. /<fr. tourmenter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TURMENTÁ vb. I. 1. refl., tr. (Liv.) A (se) îmbăta. 2. tr. A chinui, a înnebuni. [< fr. tourmenter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TURMENTÁ vb. I. refl., tr. a (se) îmbăta. II. tr. a ameți, a zăpăci. (< fr. tourmenter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TURMENTA vb. v. îmbăta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A se turmenta ≠ a se dezbăta
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

turmentá vb., ind. prez. 1 sg. turmentéz, 3 sg. și pl. turmenteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink