TURMÉNT s.n. (Liv.) Chin, zbucium; durere cumplită. [< fr. tourment].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TURMÉNT s. n. chin, zbucium; durere cumplită. (< fr. tourment, lat. tourmentum)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

turmént s. n., pl. turménte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink