TURMÁC, -Ă, turmaci, -ce, s. m. și f. (Reg.) 1. Bivol tânăr. 2. Epitet dat unui om scund și îndesat sau înalt și gras. – Din bg. turmak.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

TURMÁC s. v. malac.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

turmác s. m., pl. turmáci
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink