turmăței s.m. pl. (reg.) aluat subțire turnat câte puțin în supa fiartă; zdrențe.

turmățéi, s.m., pl. (reg.) 1. Zdrențe, fâșii. 2. Tăieței. – Din turmătură „pleavă” + suf. -ei.

turmăței, s.m., pl. – (reg.) 1. Zdrențe, fâșii. 2. (gastr.) Tăieței (Iuga, 2008). – Din turmătură „pleavă” (< turmată) + suf. -ei.