2 intrări
5 definiții

Explicative DEX

turliu [At: ȘIO III , 370 / V: (înv) tiur~ / E: tc türlü „soi, fel”] (Înv) 1-2 sn, i (Cuvânt care) exprimă admirație față de ceva frumos, nostim. 3 i (îla) ~-~ Dichisit (1).

țurliu i [At: SUFL. OLT. I, 174 / V: țuț~ / E: fo] (Cu ultima parte a cuvântului repetată) Cuvânt care redă strigătul specific al unor păsări.

țuțurliu i vz țurliu

tur(liu)liu adv. pop. fain, frumos: turliu, turliu, scos din cutie. [Turc. TÜRLÜ, TÜRLÜ, de toate felurile].

Arhaisme și regionalisme

turliu, -ie, adj. (pop.; înv.) frumos, fain.

Intrare: turliu
turliu adjectiv
adjectiv (A108)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turliu
  • turliul
  • turliu‑
  • turlie
  • turlia
plural
  • turlii
  • turliii
  • turlii
  • turliile
genitiv-dativ singular
  • turliu
  • turliului
  • turlii
  • turliei
plural
  • turlii
  • turliilor
  • turlii
  • turliilor
vocativ singular
plural
Intrare: țurliu
țurliu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țuțurliu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)