TURÉLĂ, turele, s. f. Locaș blindat (în formă de cupolă) care se poate roti în jurul unui ax și care adăpostește tunurile la tancuri, vapoare, avioane, cazemate etc. – Din fr. tourelle.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

TURÉLĂ ~e f. mil. Adăpost mic, blindat care păstrează armament și permite tragerea în diferite direcții din tancuri, nave de lupte, cazemate etc. /<fr. tourelle
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TURÉLĂ s.f. 1. Dispozitiv blindat orientabil pe o navă de război, pe un tanc, pe un avion etc., în care sunt așezate tunuri, mitraliere sau alt armament greu. 2. (Cinem.) Parte a camerei de luat vederi care asigură o schimbare rapidă a obiectivelor. [< fr. tourelle].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TURÉLĂ s. f. 1. dispozitiv blindat orientabil pe o navă de luptă, pe un tanc, avion etc., în care sunt așezate tunuri, mitraliere sau alt armament greu. 2. (cinem.) parte a camerei de luat vederi care asigură o schimbare rapidă a obiectivelor. (< fr. tourelle)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

turélă s. f., pl. turéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

turélă s. f., g.-d. art. turélei; pl. turéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink