turduluca vtr [At: RETEGANUL, P. I, 148 / V: (reg) ~duca, ~lica / Pzi: ~luc / E: turduluc] (Reg) 1-2 A (se) rostogoli.

turduca v vz turduluca

turdulica v vz turduluca

turduluca, turduluc, vb. I (reg.) a rostogoli; a (se) tăvăli.

turdulucá, v.r.t. (reg.) A (se) rostogoli: „Bobu acela de piper, cum l-o pus, s-o tăt turdulucat, s-o tăt mișcat” (Bilțiu, 2007: 93). – Din turduluc „tăvălug” (MDA).

turduluca, vb. refl. și intranz. – (reg.) A (se) rostogoli. – Din turduluc „tăvălug” (MDA).

turduluca, vb. refl. și intranz. – A (se) rostogoli. – Din turduluc „tăvălug”.