opțiuni
  • info
2 intrări
15 definiții

Explicative DEX

turbent sn vz tulbent

TURBENT, turbente, s. n. (Regional) Panglică lată, uneori de fir, cu care se împodobește fruntea mireselor îndată după cununie. O... cordea – lată... se numește pe aici [în Banat] turbent. MARIAN, NU. 705.

TURBENT, turbente, s. n. (Reg.) Panglică lată, uneori de fir, cu care se împodobește fruntea mireselor îndată după cununie. – Tc. tülbent.

turbent n. Buc. broboada miresei. [V. tulpan].

turbént, V. tulbent.

dulbent sn vz tulbent

tulbent sn [At: DDRF / V: (reg) du~, turb~, turbențiu / Pl: ~e, ~uri / E: tc tülbent, srb tulbenta, dulbent] 1 (Reg) Văl de mireasă. 2 (Ban) Panglică cusută cu fir, pe care o poartă femeile tinere pe cap sau pe frunte. 3 (Ban) Căiță împodobită cu bani, pe care o poartă femeile.

turbențiu sn vz tulbent

TULBENT, tulbente, s. n. (Transilv., Ban.) Văl de mireasă; (Mold.) hobot, (învechit) sovon. Asemenea pînză... întrebuințează și miresele romînești, cu numele tulbent... cu care așa se învăluiesc, acoperind tot capul, cît numai ochii lor se pot vede. MARIAN, NU. 249.

TULBENT, tulbente, s. n. (Reg.) Văl de mireasă. – Tc. tülbent.

tulbent n. Tr. maramă, broboada miresei. [Serb. TULBENTA (v. tulpan)].

tulbént n., pl. urĭ (sîrb. tulbenta. V. tulpan). Trans. Vălu mireseĭ. – Și turbent (Buc.).

Sinonime

TULBENT s. v. văl, voal.

tulbent s. v. VĂL. VOAL.

Arhaisme și regionalisme

turbent s.n. (înv.) broboada miresei din muselină.

Intrare: turbent
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turbent
  • turbentul
  • turbentu‑
plural
  • turbente
  • turbentele
genitiv-dativ singular
  • turbent
  • turbentului
plural
  • turbente
  • turbentelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: tulbent
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tulbent
  • tulbentul
  • tulbentu‑
plural
  • tulbente
  • tulbentele
genitiv-dativ singular
  • tulbent
  • tulbentului
plural
  • tulbente
  • tulbentelor
vocativ singular —
plural —
dulbent
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
turbențiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turbent
  • turbentul
  • turbentu‑
plural
  • turbente
  • turbentele
genitiv-dativ singular
  • turbent
  • turbentului
plural
  • turbente
  • turbentelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

turbent, turbentesubstantiv neutru

  • 1. regional Panglică lată, uneori de fir, cu care se împodobește fruntea mireselor îndată după cununie. DLRLC
    • format_quote O... cordea – lată... se numește pe aici [în Banat] turbent. MARIAN, NU. 705. DLRLC
etimologie:

tulbent, tulbentesubstantiv neutru

  • 1. regional Văl de mireasă. DLRLC
    sinonime: hobot sovon voal văl
    • format_quote Asemenea pînză... întrebuințează și miresele romînești, cu numele tulbent... cu care așa se învăluiesc, acoperind tot capul, cît numai ochii lor se pot vede. MARIAN, NU. 249. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.