tupungeală sf [At: SCRIBAN, D. / V: (reg) ~păn~ (Pl: ~ele) / Pl: ~eli / E: tupungi + -eală] (Mun; Olt) Bătaie zdravănă (cu pumnii).

TUPUNGEALĂ, tupungeli, s. f. (Regional) Faptul de a tupungi; bătaie zdravănă (cu pumnii). Bogătanul îl muncea pînă la sleire și-l procopsea cu tupungeli. STANCU, D. 45.

TUPUNGEALĂ, tupungeli, s. f. (Reg.) Acțiunea de a tupungi; bătaie zdravănă (cu pumnii). – Din tupungi + suf. -eală.

tupăngeală sf vz tupungeală

tupungi, tupungeală DLRM inserează aceste cuvinte, atestate la Zaharia Stancu (vezi DLRLC s.v.): tupungi„a bate zdravăn (cu pumnii)”, iar etimologia propusă este magh. tapogni, care însă înseamnă „a tropăi, a bate din picioare”. nu se vede cum a ajuns un cuvînt unguresc în sudul Munteniei și mai ales de ce tapogni ar fi devenit tupungi. Există, ce e drept, o variantă tupăngi „a călca îndesat”. Scriban, care nu citează sursele, o compară cu tapangea, cu dupăci, cu magh. tapogni și cu sîrb. tabančiti „a merge pe jos”. De notat că Tamás nu a admis cuvîntul. Mi se pare că e cu neputință să nu punem pe tupungi în relație cu tapangea „lovitură cu palma”. Diferențele de vocalism, la un cuvînt expresiv, nu pot face obstacol.