4 intrări
39 de definiții
din care- explicative (25)
- morfologice (10)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
tupa sf vz tup3
ȚIPA2, țip, vb. I. Tranz. (Reg.) 1. A arunca, a azvârli. ♦ Spec. A arunca de pe sine o haină, un obiect de îmbrăcăminte etc. 2. A scoate, a da afară. 3. A alunga, a goni. – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȚIPA2, țip, vb. I. Tranz. (Reg.) 1. A arunca, a azvârli. ♦ Spec. A arunca de pe sine o haină, un obiect de îmbrăcăminte etc. 2. A scoate, a da afară. 3. A alunga, a goni. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ȚOP interj. 1. Exclamație care însoțește o săritură, o mișcare bruscă sau (rar) care sugerează o cădere. 2. Exclamație care se rostește la sosirea cuiva sau la intervenția neașteptată a cuiva. ♦ Cuvânt care exprimă o schimbare subită de atitudine, de situație. [Var.: țup, țupa interj.] – Onomatopee.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȚOP interj. 1. Exclamație care însoțește o săritură, o mișcare bruscă sau (rar) care sugerează o cădere. 2. Exclamație care se rostește la sosirea cuiva sau la intervenția neașteptată a cuiva. ♦ Cuvânt care exprimă o schimbare subită de atitudine, de situație. [Var.: țup, țupa interj.] – Onomatopee.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
ȚUP interj. v. țop.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȚUP interj. v. țop.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de laura_tache
- acțiuni
ȚUP interj. v. țop.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚUPA interj. v. țop.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȚUPA interj. v. țop.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de laura_tache
- acțiuni
ȚUPA interj. v. țop.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tup4 s [At: (a. 1815) IORGA, S. D. VII, 45 / Pl: ? / E: tc tup] (Îvr) Blană (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tup3 s [At: PRIBEAGUL, P. R. 148 / V: (reg) ~a sfi / E: pvb tupi] (Trs; Mar) 1 (Într-un joc de copii) Copil care își închide sau își acoperă ochii pentru a nu vedea unde se ascund ceilalți jucători. 2 (Îcs) De-a ~ul De-a v-ați ascunselea. 3 (Îacs) Ineluș-învârtecuș.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tup1 sn, i [At: SCL 1960, 786 / Pl: ~uri sn / E: fo] 1-2 (Pop) (Cuvânt care) imită zgomotul înfundat produs de lovirea sau căderea unui corp tare Si: (pop) buf. 3-4 (Trs) (Cuvânt care) exprimă un îndemn în timpul dansului popular.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țipa2 [At: (a. 1798) IORGA, S. D. XVII, 211 / V: (Trs) țupa / Pzi: țip / E: nct] (Reg) 1 vt A arunca ceva nefolositor. 2 vt A azvârli (undeva sau după cineva). 3 vt (Îlv) A-i ~ (cuiva) o palmă A da cuiva o palmă Si: a pălmui. 4 vt (Îe) A ~ ochii A privi repede, în treacăt. 5 vt (Îe) A-i ~ (cuiva) în nări (ceva) A reproșa. 6 vt (Îe) A i-o ~ în pupăză A nu ști să păstreze un secret. 7 vt (Îe) A ~ fapt (sau ură) (pe cineva sau cuiva) A face vrăji cuiva. 8 vt (Rar) A doborî. 9 vt (C. i. scântei, flăcări etc.) A face să iasă. 10 vt A da muguri, frunze etc. 11 vt (Determinat prin „afară”) A expulza din organism Si: a elimina (18). 12 vt(a) A expulza fătul înainte de vreme Si: (pop) a lepăda. 13 vt(a) A elimina secreții la fătat. 14 vt (C. i. obiecte de îmbrăcăminte) A arunca de pe sine Si: a lepăda. 15 vr A se primeni. 16 vtr A-și schimba pielea Si: (pop) a lepăda, a năpârli. 17 vt A da (pe cineva) afară Si: a izgoni. 18 vt A destitui. 19 vt A trimite (pe cineva) cu sila (undeva). 20 vt (C. i. animale) A lăsa să intre. 21 vt (C. i. animale) A lăsa să iasă Si: (pop) a slobozi. 22 vt (C. i. animale) A trimite (de) undeva. 23 vt (C. i. animale) A dejuga. 24 vr (D. ființe; de obicei udp „asupra”, „la”, „spre”, „în” etc.) A se năpusti. 25 vi (Îe) A ~ la vale A coborî. 26 vr A se duce repede și pentru un scurt timp Si: a se repezi. 27 vt (C. i. mâinile sau un obiect) A mișca spre ceva cu repeziciune Si: a repezi. 28 vr (D. boli eruptive) A ataca.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țop1 i [At: ANON. CAR. / V: țup, ~a[1], țupa / E: fo] (Adesea cu valoare predicativă) 1-2 (Și îcr hop) Exclamație care însoțește sau sugerează o săritură (în timpul jocului) Si: (reg) țopâc (1-2). 3-4 (Și îcr hop) Exclamație care însoțește sau sugerează o mișcare bruscă Si: (reg) țopâc (3-4). 5-6 Exclamație care însoțește sau sugerează o cădere, o aruncare (a unui lucru). 7 (Reg; îcs) De-a țupa Numele unui joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 8 Exclamație care se rostește la sosirea cuiva. 9 Exclamație care se rostește la intervenția neașteptată a cuiva. 10 Exclamație care însoțește anunțarea unei întâmplări neașteptate.
- Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: țopai — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țopai[1] i vz țop1 corectat(ă)
- În definiția principală, această variantă este tipărită: țopa — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țup1 i vz țop1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țupa2 v vz țipa2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țupa1 i vz țop1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚIPA2, țip, vb. I. Tranz. (Transilv.; și cu pronunțarea regională țîpa) 1. A arunca, a azvîrli. Ea-n drum cofele-o țipat. ȘEZ. I 76. ◊ Refl. Ian te uită cum se țipă, Parcă sare de pe rîpă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 420. 2. (Cu privire la îmbrăcăminte) A lepăda, a arunca de pe sine. Țipă straie bărbătești Și te-mbracă-n femeiești. ȘEZ. I 78. Și-ncepu Marcu-a juca Și cîte-o hain-a țipa. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 490. 3. A scoate, a slobozi, a da afară. Mere murgul Radului, Din picioare scînteind, Din gură pară țîpînd. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 497. 4. A alunga, a goni. Mă țipă mama să țes, Eu mă sui pe sul și-apăs. MARIAN, S. 169.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚOP1 interj. (Și în forma țup) 1. (Adesea cu valoare verbală) Exclamație care însoțește o săritură sau o mișcare bruscă. V. țîști, hop. Atuncea păunul, țup jos, se dete iute peste cap. SBIERA, P. 33. Îmi sărea țop înainte ca o turturea. ALECSANDRI, T. 5. ◊ M-am dus la Galați... și cum am ajuns, nici una, nici două... țup în vapor. id. ib. 70. Cușmuța mea cu nărav... A făcut țup peste gard. MARIAN, S. 322. ◊ (Și în forma țupa, în corelație cu hop sau cu hopa, însoțește sau sugerează săltarea în timpul jocului) Hopa-țupa... amîndoi cîntăm. NEGRUZZI, S. III 12. Hopa-țupa cît ține nunta. MAT. FOLK. 708. Hop-țup, n-am să-mbuc Și la moară n-am să duc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 387. ◊ Loc. adv. (Popular) De-a hupa, de-a țupa = de-a rostogolul. Sfîntu-ndat-a și picat De-a hupa, de-a țupa. MARIAN, S. 279. ♦ (Rar) Exclamație care sugerează o cădere. V. zdup. Hîța, bîța, Țup la pămînt (Mătăniile). SBIERA, P. 322. 2. Exclamație care se rostește în legătură cu sosirea sau cu intervenția neașteptată a cuiva undeva. Se pomeni cu zîna că vine, și nici una, nici alta, țop, se prinse lîngă dînsul în horă. ISPIRESCU, L. 213. ◊ (Cu valoare verbală) Un pîrlit află din auzite c-ar fi gol scaunul Moldovei, și țop și el... «Eu sînt Petru, copilul Răreșoaii». DELAVRANCEA, O. II 182. ♦ Exclamație care exprimă o schimbare subită de atitudine, de situație. Eu cît și Cosma sîntem gata de logodnă și apoi, țop, ca din senin să-mi calc vorba. SLAVICI, N. I 107. Priviți-i... de-abia dați afară din slujbă și, țup în opoziție! ALECSANDRI, T. 1448. – Variante: țup, țupa interj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚOP1 interj. 1. Exclamație care însoțește o săritură, o mișcare bruscă sau (rar) sugerează o cădere. 2. Exclamație care se rostește la sosirea cuiva sau la intervenția neașteptată a cuiva. ♦ Exprimă o schimbare subită de atitudine, de situație. [Var.: țup, țupa interj.] – Onomatopee.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
ȚOP interj. 1) (se folosește drept strigăt când cineva face o săritură). 2) (se folosește pentru a exprima o schimbare bruscă de situație sau de atitudine). /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚIPA vb. (Criș., Trans. SV) A arunca, a lepăda. Și-lu țipă afară din sine. MISC. SEC. XVII, 2r. Țipă hainele jos și le du la porci. OG, 369. ♦ A alunga. Dară de cînd m-au țipat Că i-au vestit moartea-n sat, Tot oile am păzii. OG, 383. Etimologie necunoscută. Cf. d u d u i, î n t i r i (1), p o g o n i, z o g o n i.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țipà v. 1. a striga în gura mare; 2. Tr. a arunca repede: și flori culegea, cunune învârsta, pe cale-i țipa POP. [Probabil onomatopee cu sensul primitiv «a țișni» (cf. dial. țip, șipot), de unde pe de o parte «a glăsui tare», iar pe de alta «a arunca cu repeziciune», sensul verbului în Ardeal].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țop! int. indică o săritură repede sau o sosire neașteptată: țop cu norocul! [Onomatopee].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țup! int. imită sgomotul săririi: țup! în vapor AL. [Onomatopee].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țip, a -á v. intr. (din dial. țip, șipot, apă țîșnitoare. V. țîp și ațipesc). Strig cu glas supțire: copiiĭ țipă (V. răcnesc). V. tr. Trans. Maram. Arunc: Țipă coasa’n buruĭene și se cară la pomene (J. B. 390). Mîn, împing, aduc: ĭa țipă-mĭ în coace paharu cela, (fig.) unde-l țipaŭ interesele. V. refl. Mă duc, intru: oameniĭ se țipaŭ acolo.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) țop, interj. care arată o sosire subită pintr’o săritură (ca și hop): țop și el la chilipir! V. țup.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țup, interj. care arată zgomotu săririĭ pășind orĭ suindu-te în saŭ pe ceva: copiiĭ țup în copac, în căruță, pe casă. V. țop, zdup.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+hop-țop interj.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țipa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. țip, 3 țipă; conj. prez. 1 sg. să țip, 3 să țipe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țop/țop-țop interj.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țop/țop-țop interj.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țop-țop v. țop
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țop-țop v. țop
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țipa (a ~) vb., ind. prez. 3 țipă; ger. țipând
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țup/țup-țup interj.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țop/țop-țop interj.
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țop/țop-țop interj.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țup/țup-țup interj.
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țup/țup-țup interj.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țipa (a striga, a arunca) vb., ind. prez. 1 sg. țip, 3 sg. și pl. țipă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țip.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȚIPA vb. v. alunga, arunca, azvârli, depărta, goni, izgoni, îndepărta, lepăda, zvârli.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țipa vb. v. ALUNGA. ARUNCA. AZVÎRLI. DEPĂRTA. GONI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA. LEPĂDA. ZVÎRLI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
țop interj. – Exprimă ideea de salt sau de săritură neașteptată. – Var. țup(a), țopa. Creație expresivă: cf. hop, țuști și REW 8960b, sb., slov. cop, rut. cuppā (Candrea). – Der. țopăi (var. țupăi), vb. (a sări, a sălta; a dansa prost); țopăială, s. f. (săritură; dans); țoapă, s. f. (mitocan, dobitoc); țopîrlă (var. țopîrcă), s. f. (țăran, bădăran); țopîrlan, s. m. (mîrlan, mitocan), cf. ngr. τσοπάνης.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Țupa v. Țop 4.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
țipa, țipverb
-
- Ea-n drum cofele-o țipat. ȘEZ. I 76. DLRLC
- Ian te uită cum se țipă, Parcă sare de pe rîpă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 420. DLRLC
- 1.1. A arunca de pe sine o haină, un obiect de îmbrăcăminte etc. DEX '09 DLRLC
- Țipă straie bărbătești Și te-mbracă-n femeiești. ȘEZ. I 78. DLRLC
- Și-ncepu Marcu-a juca Și cîte-o hain-a țipa. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 490. DLRLC
-
-
-
- Mere murgul Radului, Din picioare scînteind, Din gură pară țîpînd. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 497. DLRLC
-
-
- Mă țipă mama să țes, Eu mă sui pe sul și-apăs. MARIAN, S. 169. DLRLC
-
- comentariu țâpa DLRLC
etimologie:
- DEX '09 DEX '98
țopinterjecție
- 1. Exclamație care însoțește o săritură, o mișcare bruscă sau (rar) care sugerează o cădere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Atuncea păunul, țup jos, se dete iute peste cap. SBIERA, P. 33. DLRLC
- Îmi sărea țop înainte ca o turturea. ALECSANDRI, T. 5. DLRLC
- M-am dus la Galați... și cum am ajuns, nici una, nici două... țup în vapor. ALECSANDRI, T. 70. DLRLC
- Cușmuța mea cu nărav... A făcut țup peste gard. MARIAN, S. 322. DLRLC
- În forma țupa, în corelație cu hop sau cu hopa, însoțește sau sugerează săltarea în timpul jocului. DLRLC
- Hopa-țupa... amîndoi cîntăm. NEGRUZZI, S. III 12. DLRLC
- Hopa-țupa cît ține nunta. MAT. FOLK. 708. DLRLC
- Hop-țup, n-am să-mbuc Și la moară n-am să duc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 387. DLRLC
-
- Hîța, bîța, Țup la pămînt (Mătăniile). SBIERA, P. 322. DLRLC
- De-a hupa, de-a țupa = de-a rostogolul. DLRLC
- Sfîntu-ndat-a și picat De-a hupa, de-a țupa. MARIAN, S. 279. DLRLC
-
-
- 2. Exclamație care se rostește la sosirea cuiva sau la intervenția neașteptată a cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Se pomeni cu zîna că vine, și nici una, nici alta, țop, se prinse lîngă dînsul în horă. ISPIRESCU, L. 213. DLRLC
- Un pîrlit află din auzite c-ar fi gol scaunul Moldovei, și țop și el... «Eu sînt Petru, copilul Răreșoaii». DELAVRANCEA, O. II 182. DLRLC
- 2.1. Cuvânt care exprimă o schimbare subită de atitudine, de situație. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Eu cît și Cosma sîntem gata de logodnă și apoi, țop, ca din senin să-mi calc vorba. SLAVICI, N. I 107. DLRLC
- Priviți-i... de-abia dați afară din slujbă și, țup în opoziție! ALECSANDRI, T. 1448. DLRLC
-
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09