tulubăț [At: ALR I, 965/360 / Pl: ~beți / E: ucr тулубецъ] 1 sm (Reg) Trunchi² (7) de copac (căruia i s-a curățat coaja). 2 sm (Reg) Persoană grasă. 3 a (Reg; d. cap) Rotund. 4 sm (Buc) Corp al unui animal (mai ales al oii) jupuit de piele. 5 sm (Reg) Partea moale a corpului albinei.

tulubăț, tulubeți, s.m. (reg.) 1. trunchi de copac (curățat de coajă); animal (mai ales oaie) jupuit. 2. om gras. 3. (adj.) rotund (capul). 4. partea moale a corpului albinei.